Unde gândul nu ajunge
întunericul se naşte.
Sunete arse de sete
se cuprind în sfera plăcerii,
pleacă în cântec izvorul,
împlinind conştiinţa pe sine
mai mult decât trebuie.
Grija care mă apasă
la masă când voi veni
e-n ochii săracului,
împingând la margini speranţa
prin alungarea singurătăţii-n cuvânt.
Numai moartea respingând tăcerea
cu timpul devine uitare
interzisă,
până în ochi privirea
urcătoare a gândului în nemurire
se pierde.