“Adu-ţi aminte de Valentin al tău” –
Aşa-ncheia scrisoarea, Valentin,
Îşi aştepta pedeapsa, fără chin,
Scriind la cei ce-au fost în jurul său.
Era un slujitor lui Dumnezeu,
Trimis ca preot înţelept creştin,
A unit cupluri, însă clandestin,
Cât a putut, ferindu-le de rău.
Claudiu-al doilea, rău s-a supărat,
Că nu a vrut să fie-ncorporat
În oastea lui, să-şi lepede credinţa
Şi l-a ajuns a morţii osândire,
În Dumnezeu păstrându-şi stăruinţa
I s-a născut Legenda de iubire.
