Prezentare de carte bilingvă italiano-română, carte manifest în cadrul drepturilor omului- drepturile femeilor, susținută la ,,Clubul de aur”-Montreal, de către Melania Rusu Caragioiu sub emblema SPICC Timișoara,, Fi vocea celor fără voce!”
LE API MORTE- ALBINELE MOARTE
Ediție bilingvă italiano-română
--Autor poetul Paolo Mele
Traducător Teodora Stancu,
Italia-Vicenza
Bună ziua, stimat auditoriu, stimați scriitori, stimați colegi,
Permiteți să vă urez ca de fiecare dată un an prosper în activitatea domniilor voasttre și o participare activă și, să ne dorim o participare numeroasă la Clubul de aur-Montreal.
Am ales pentru astăzi o temă asupra unui subiect stringent, dar neglijat mereu, tema drepturilor omului, subliniind de această dată tema drepturilor femeilor din întreaga lume.
Încep prin a mă prezenta în fața dumneavoatră, deși ne cunoaștem. Iată ceeace aș voi să vă spun nou despre mine in conextul implicării mele în această problemă.
Împreună cu câteva persoane-femei din comunitatea multietnică din Montreal, persoane care au activitate socială și culturală, eu, Melania Rusu Caragioiu, sunt protagonista unui film care a fost turnat în anul 2014, in cadrul activităților de către colectivul catedrei de cinematografie, cineaștii de la Universitatea Guy Concordia-Montreal, Și care film va fi dat pubicitățìi ¸în septembrie, anul acesta.
Principala temă a acestui film este promovarea drepturilor omului. și modul în care pătura femeilor în vârstă pot susține această cauză prin integrarea lor în comunitatea montrealeză și în lupta pentru mai bine.
Aceast film este suvenționat d’organismele implicate în aplicarea măsurilor pentru drepturile omului. Solicitându-se și participante din rândul persoanelor care activează și in cadrul activităților care au loc sub egida Asociației Culturale Române, doamna Ala Mindicanu , printre alte propuneri, m-a indicat și pe mine de a face parte din acest studiu social, care va apare într-un film documentar.
Intre timp au fost luate în considerare și anumite conjuncturi favorabile din trecutul activității mele. În anul 2004 eu m-am înscris în cenaclul francez ,,Anneau poetique”, care are un mic istoric. Cu ocazia unui concurs literar, eu am sugerat ideea înființării unui cenaclu literar. Ideea mea a prins, eu fiind considerată și membru fondator al acestui cenaclu. De atunci acest cenaclu s-a maturizat mereu. În 2014 am sărbătorit împlinirea a 10 ani de la înființarea lui. Pe parcurs au fost multe și frumoase realizări, eu amintind aci doar cele două antologii-plachete în care au apărut, bineînțeles și creații de ale mele.
. Din 2003 Comunitatea multietnică din Cotes des neiges a scos și o revistă: „ Multivox”, în limba franceză, unde și eu public cu regularitate. Revista apare și pe hârtie și se poate citi și pe internet.
Revitsa ,,Multivox” , a suscitat o mare audiență la organismele care coordonează activitățile sociale și culturale ale acestui conglomerat montrealez în care conviețuim.
Mie personal, mi se cer materiale despre viața mea, eu fiind o persoană care am prins din păcate, al doilea război mondial, la vîrsta de 11-15 ani, spre a descrie propriile mele percepții.
Această revistă intrând și în viziunea culturală a organelor locale de guvernământ a deschis calea spre mai ample manifestări stradale sub inițiativa ,,Pro genesis”.
În acest mod am ajuns eu, personal, de a susține prin poezie, ocazional, aceste manifestări, uneori fiind prezentă chiar și în stradă, alături de demonstranții pentru dreptuile omului.
În filmul desppre care am vorbit mai sus veți vedea chiar o asemenea secvenă.
Activând în acest sens, alte reviste, locale franceze, au solicitat materiale de la cenaclul nostru francez și astfel am devenit și eu, incet, incet o activistă socială, fără portofoliu, făcănd parte din lumea celor mulți, adică în cazul de față a celor multe lucrătoare pentru binele pe care mereu am dori să-l întîlnim peste tot.
Dacă eu nu aș fi avut tangență cu acest gen de activitate socială, această carte pe care vreau să v-o prezint, nu mi-ar fi parvenit din Italia
Și cum noi românii din Diaspora comunicăm tot timpul, vom vedea cum putem sprijini și acest deziderat: ,,Lupta impotriva violenței asupra femeilor”
Mobilul acestei întâlniri de față este prezntarea cărții ,,LE API MORTE”, în traducere ,, Albinele moarte”, titlul alegoric sugerănd viața femeii.
Se știe că albina luncrătoare trăiește doar 20 de zile și apoi, frântă, epuizată de munca ei, moare. Alte albine lucrătoare o cară afară din stup, cadavru nefolositor. Deci, pierzăndu-și utilitatea, murind ea este dată afară, ca un balast nociv, de către alte albine lucrătoare care vor avea la rândul lor aceeași soartă. In unele locuri de pe terra și le dorim să fie cât mai puține, femeia are doar un mare drept, acela de a munci peste măsură până la epuizare, mai suportând în plus și violența răsfrântă asupra ei sub diferite forme și toate acestea până la epuizarea ei totală fizic și psihic, când ultima ei șansă de a se elibera este moartea, binefăcătoare, pentru ea în acest caz.
Condițiile pentru a vă prezenta aceasă carte s-au precipitat. Prietena mea, o universitară, traducătoare poliglotă din Italia, doamna Stancu Teodora, mi-a tradus mie și unor colege de la Timișoara câteva poeme, adresate femeii. Pentru tematica lor, aceste poeme au fost incluse, în Italia, în această carte a poetului Paolo Mele, prin acceptul și voința acestuia
Observați, vă rog, că până în momentul de față am doar cartea apărută în Italia, și imprimată de mine după originalul tipărit acolo.
Văzând noi originarii din Timișoara această copie, am cerut consimțământul autorului și am trimis-o la Editura Napoca-Nova din Cluj-Napoca. Editura nereușind într-un termen scurt să tipărească această carte, totodată neputându-se ajunge ca un exemplar, finisat, legat, să-mi parvină și mie.
Imediat după desfășurarea alegerilor pentru noul președinte al României, la Timișoara, Comitetul de luptă pentru drepturile omului, Moțiunea de la Timișoara, specială pentru aplicarea și respectarea articolului 8, a inițiat o perioadă de manifestări socio-culturale. Alcătuit acum 25 de ani în urmă, acest articol 8 a rămas fără nicio rezolvare.
S-au desfășurat la Timișoara timp de de 16 zile, de la 25 noiembrie, Ziua care sărbătorește și invită la lupta conta violenței împotriva femeior, până la 10 decembrie 2014 manifestări politico- social -culturale de anvergură in cadrul Asociației SPICC, emblema fiind :,,Fi vocea celor fără voce !”
Timișoara este un oraș multietnic și multicultural, care dorește să obțină măcr pentru un an deptul la titlul de Capitală culturală europeană așa cum a fost și municipiul Sibiu. Am prmit mesaje din Timișoara, unde cu această ocazie a fost lansată și Cartea ,,Le api morte-Albinele moarte” și caseta video de față, ocazie la care s-au citit poeziile și noastre, ale originarilor din Timișoara.
Eu, exprimându-mi interesul pentru această carte, traducătoarea-scriitoarea, a discutat cu autorul care s-a declarat încântat de faptul că această carte a sa va ajunge și în Canada, printr-una din semnatarele din carte, adică eu, exprimînd drumul și mesajul și importanța acestei cărți, care consemnează adeziunea de sentiment la lupta pentru drepturile Omului-femeilor.
Mi s-a trimis acest volum pe care îl vedeți acuma in folio, cules de mine de pe internet.
În baza acestui eveniment s-a cerut și un supliment de cărți spre reeditare, tot acelei edituri amintite, din România.
Deci în acest istoric prezentat dumneavoastră, se arată motivul pentru care am ajuns să am în mână această carte ,,Le api morte=Albinele moarte”.tradusă în întregime de către Teodora Stancu și tipărită în Italia, cuprinzând poeziile d-lui Paolo Mele dănsul cerînd și includerea poeziilor noastre gen oarecum manifest, tot în varianta bilingvă româno-italiană.
În fiecare an, la data de 25 noiembrie , se sărbătorește, începând de acum 5 ani, Ziua internațională de luptă imporiva violenței asupra femeilor La această dată de 25 noiembrie a fost lansată la Vicenza-Italia, aceată carte de către autorul său scriitorul Paolo Mele vorbindu-se și despre mesajele noastre- poezii, al grupului timișorean, poezii incluse la dorința sa în cartea ,,Albinele moarte” .
Această mișcare mondială pentru drepturile femeilor are mulți adepți în lume, Președintele acestei Asociații este Dl.Paolo Mele, un reputat avocat din Italia. Dânsul este Consilier național și membru delegat national al Asociației Naționale Marinai-Italia, totdată și avocatul Marinei venețiene. Este scriitor, poet, publicist și un luptător asiduu penru drepturile omului, fiind extrem de solicitat.
La Vicenza funcționează un Comitet director, ,,Al Celor Patru” al acestei lupte. Acest comitet este compus din patru persoane : președintele avocatul Paolo Mele și trei doamneî dintre care una este traducătoarea poliglotă și scriitoarea Teodora Stancu, românca noastră din București.
Domnul Paolo Mele a absolvit studiile la Neapole ]n 1976, are un fiu tot avocat, tot un Paolo Mele și preconizează în mărinimia sa de a facilita înfrățirea Orașului Timișoara cu Orașul Vicenza din Italia.
După câte știți Vicenza a fost aproape în intregime infrumusețată în secolul al șaisprezecelea de către arhitectul, sculptorul Andrea Palladio, 1508-1580, născut laPadova, dar care a trăit în Vicenza. Mai dăinuiesc și astăzi marile palate, marile lui opere. Acest oraș, Vicenza este trecut în întregime in patrimoniul UNESCO.
Pentru Timișoara cu vestigiile sale, 180 de obiective istorice, ar fi o minunată înfrățire și un minunat schimb de impresii de cultură, dar de fapt pe toate planurile și un pas turistic spre Italia, acest muzeu deschis european. Poate unii zic : majoritatea vestigiilor valoroase ale Timișoarei aufost ridicate în timpul imperiului Habsburgic, dar aceste persoane uită că românii localnici și alte etnii au suportat impozitele fiscale îmense și robia muncii, din fericire creatoare ale acestor valori, din acest colț de țară îndelung înstrăinat de corpul Daciei mame..
Cartea ,,Le api morte-Albinele moarte” are 60 de pagini, și în interior are și poeziiile semnate de doamna Doina Drăgan, Mariana Strungă, Melania Rusu Caragioiu, Ionela Andrada Dobrei, Titina Nica Țene, Ana Caia, Sciitorul și epigramistul Corneliu Ioan Iovuță,Rada Rajic Ristic-Italia, toate incluse cu acceptul și la dorința autorului cărții, Paolo Mele.
Poeziile d-lui Paolo Mele sunt romantice, uneori directe, concise sau persuazive, pline de înțelepciunea experienței în activiatea sa de avocat pentru drepurile omului, sau acel bărbat demn, respectuos și ocrotitor al fiecărei ființe creată pe acest pământ. Unele poeme sunt de mare sensibilitate, reușind să ne inducă și nouă sensul compasiunii, al devărului.
Noi, societatea feminină, care înfruntăm atât de multe privațiuni spre a duce sus și susținut stindardul familiei sub multele lui aspecte conferit nouă, suntem profund impresionte de acest minunat ajutor din partea unei mari personlități, care își exprimă sentimentul și de la tribuna drepturilor și în poezie.
În realizarea năzuințelor noastre, modeste, dar atât de necesare familiei și societății cerem prin glasul acestei Organizații și a celor care o reprezintă, de a fi respectate ca om și de a ni se recunoaște meritele. Astăzi pe lângă clasica noastră atribuție de adevărată îngădire de sclavă, kirche, kuche, kinder, ieșim peste tot în lume, suplinind muncile pe care bărbatul decimat în multele războaie, ar fi trebuit să le poarte pe umerii săi. Cerem sprijin, respect și colaborare și recunoașterea ființei noastre ca OM
Această carte este și un îndemn spre demniatea fiecărui bărbat de a se respecta pe sine, în sensul că trebuie să dețină spiritul drepății sociale, morale, civice de a soluționa problema privind micile sale diferende de viață cu femeia doar pe calea dialogului, indifrent dacă se desface sau nu carul fmiliei respetive. Se dă în acest fel șansă femeii, - acea albinuță care își împarte viața între maternitate, famile, serviciu și exponent activ social.
Vă voi citi mult din această minunată carte scrisă de un reputat om și avocat, pe urmă vă voi citi și versuri care susțin această temă,din poeziile scrise de grupul nostru de femei care am îndrăznit să publicăm din ceeace avem de spus la acest stringent subiect.
Adaug la acestă prezentare în scris doar câteva spicuiri din carte bilingvă, pe dumneavoastră invitându-vă să o lecturați.
Motto :,,C’è qualcosa delle donne
che me le ha fatté amare
piu di quanto esse
siano reuscite ad amarmi’’
,,Acel ceva din ființa femeilor
m-a făcut să le iubesc
mai mult decât ele
ar fi putut să mă iubeacă”
Prologul
În aceste pagini, puține la număr și fără indice, am transpus un nou semnificat al durerii. O durere sonoră ca o tuse răgușită pe fundalul unei nopți de insomnie. O durere surdă și incomodantă, mai mare chiar decât inima mea. Acum este aici, printre albinele moarte și alte poezii pe care le-am scris și le scriu când nu pot, sau nu reușesc să fac nimic altceva.
Și sper mereu că vor fi ultimele.
Outsider
Prima poezie : ,, Orice iubire eternă
are sertarele ei
pline de lucruri și fleacuri.
parfumul tău déjà departe
gust rătăcit
în hrana timpului ”
Ultimul tren
din întâmplare
ca și orice adio
din întâmplare
în ultima stație
aglomerată de navetiștii îmbrățișați
și eu,
cu un singur bagaj, amintirea ta.
Acuma merg
printre ruinele cerului
cu intenția de a trece dincolo
dar fără să mai merg înainte
și în timp ce facem dragoste
fiecare cu singirătatea lui
eu te caut în depărtări.
Urmează o ploaie de poezii binefăcătoare prin iubirea, calmul, căldura, decența, respectul dăruit mitului,, prezent și trecut”- femeia
Apoi P.S. : ,,Te urmăresc cu privirea
dar după ce ai dat colțul
ești déjà o amintire…”
Fragmente din creația altor poeți.
Fragment din poemul semnat de Rada Rajic Ristic, premiul I internațional la sesiunea de poezie de la SAVONA.
………………………………
Eu iubesc,
tu iubești,
el ucide,
noi iubim,
………………………………
Ucigașule,iartă-mă, că nu pot să te chem altfel,
mergi însetat de răzbunare,
învăluit de ura fără iertare
și fără pic de conțtiință,
idealizezi moartea,
te ridici impotriva iubitei tale,
și te tranformi în judecător josnic
cu un verdict care nu lasă recurs la viață…
……………………………………………
Frangment poeziile poetei Doina Drăgan din volumul ,,Stelata cale”
,,Ecou”
…………………………………..
Se aude aici… se aude acolo,
chiar dacă l-aș căuta
nu pot să-l găsesc.
Să-l prind, să-l ajung…
ă-l depășec… ba da… este al meu
…………………………………….
Moment de destin.
Explozie de durere și întristare-
putea fi o explozie
de fericire și încântare.
Este atât de profundă o fotografie…
O fotografie… dar nu orice fotografie…
Lucia purta rochie funuță de mătase naturală,
de culoare verde închis,
și pupi roșii de trabmndafir la găt
Așa îi plăcea.
…………………………………………
dar flori și îngeri
plutesc desupra ei
prăvălind piatra cea grea
peste care se lasă adânca tăcere
Sunt inserate apoi și gingașele poezii ale poetelor
Mariana Strungă
Ionela Andrada Dobrei
Melania Rusu Caragioiu,
Titina Nica Țene,
Ana Caia.
În final ,,dau cuvăntul” unui poet care încheie prin catrenele sale acest frumos omagiu,, Albinele moarte”, închinat perpetuei vieți a femeii.
Corneliu-Ioan Iovuță, din ,,Mic dicționar , Epigramos.
Fata morgana Curcubeu ce luminează
O dorință arzătoare,
O speranță ce nu moare,
Dar mereu se-ndepărtează.
Femeia Amestec foarte complicat,
Sens al vieții și speranța,
Ispită dulce și păcat,
Durere-n ultimă instanță…