-recente stihuri a(i)urite-
C U M E T R I T A
Cumătra Moarte demumificată
S-a hotărât pe umăr să mă bată
Şi să mă-ntrebe cât mai stau pe-aicea
Că nu-i prea place cum fac eu cu pricea
Simţind că-n vine sângele-mi îngheaţă
I-am spus că sunt şi eu un mort în viaţă
Şi n-ar fi cazul să mă urmărească
Dar ea, cu-nverşunarea-i femeiască
Mi-a zis că ori e laie, ori bălaie,
Ce tot o ameţesc ca porcu-n paie
Ori mă îndrept spre viaţa-adevărată
Ori plec cu dumneaei, s-o facem lată
Că-i cam de multişor de când aşteaptă
Iar lumea e cum e, oricum nedreaptă.
-xxx-
UN TRAVESTI DE ZILE MARI
Poetul devenit un bucătar
De-o magistrală suveranitate
Nu s-a diasporat, ca temerar, (în Kandahar)
Ci şi-a găsit un hobby în Cetate
Acolo, inspirat patetizând
Despre bucătăria românească,
Îşi cuceri emulii, rând pe rând,
Şi acţiunile-au pornit să-i crească
Slobozianul bucătar- poet
Ajuns un belfer pe moşia lui
Poate să cânte orice menuet
Căci n-are cum da samă nimănui
Când fulgeră şi tună pe ecran
Precum un Zeus mult prea iritat
Realizezi că tipul nu în van
Până şi cu nea Marx s-a îmbătat.
-xxx-
C I U D A Ţ I I
Cu boaşele crescând să vă pleznească
Parcă hormonii v-au înnebunit
Daţi iama prin bostana femeiască
S-o spargeţi şi apoi să-i daţi cu flit
Nu vi-i ruşine, crailor priapici,
Să daţi năvală şi să vă-nfruptaţi
Cu cei mai dulci din pepenii vărateci
Vandalizaţi şi sparţi şi despicaţi ?
Ciudaţilor, duceţi-vă la treabă,
Nu vă mai bizuiţi doar pe babaci
Iar când v-aţi plictisit de-atâta labă
Purtaţi-vă ca nişte fii de daci !
-xxx-
Î N C U M P Ă N Ă
Cum stau crăcit pe două veacuri plate
De-atât răsfăţ şi confruntări barbare
Pot fi luat de-oricine pe la spate
Iar a mă plânge, pare o trădare
Păi, când şi unde-aţi mai văzut o fiară
Atât de hrăpăreţ- dominatoare
Şi cu atât nebun tupeu să-i ceară
Celui de Sus atâta îndurare ?
Privind în urmă, dorul mă sfâşie
După un rai pierdut pe totdeauna
Privind nainte, cu melancolie
M-apasă incredibila Fortuna
Şi nu ştiu cum să fac să nu mai sufăr
De-acest seism ce-n două mă desparte
Doar din adânc răsare-un fir de nufăr
Decis să înflorească peste moarte.
-xxx-
D E S T I N I M P L A C A B I L
Mimoze-atât de sensibilizate
De-abraşa existenţă deşănţată
Poate aveţi şi voi ceva dreptate
Dar nu cât fericirea să vă bată
În exprimarea frustă a naturii
Voi nu dispuneţi de-un regim aparte
Şi-n van vă daţi în petic, să mă-nfurii
Când duhu-mi sfânt seminţele-şi împarte
Zadarnic vreţi să fiţi neprihănite
In mijlocul orgiilor nirvane
Căci legea mea nicicând nu va permite
Să fiţi şi să rămâneţi diafane
Retrageţi-vă-n voi, făpturi bizare,
De câte ori primejdia vă fură
Dar gestul vostru nicio noimă n-are
Căci tot o s-o luaţi pe arătură.
