Statornicit moment /şi monument/ de trăiri, devenit tradiţional în perenitatea sărbătoririi sale, actul cultural eminescian din 15 IANUARIE –extins la rangul de SĂRBĂTOARE CULTURALĂ NAŢIONALĂ – a prilejuit pentru membrii Ligii Scriitorilor filiala Braşov şi ai Cenaclului ION ITU al ligii, un regal sărbătoresc cultural înălţător.
Participă la acest eveniment din ce în ce mai mulţi oameni de cultura nu numai din Braşov, ci şi din împrejurimi –Săcele, Zărneşti, Întorsura Buzăului, tineri, elevi, vârstnici. Toţi îndrăgostiţi de Eminescu, de cultura româna. Au dovedit-o prin acţiuni interactive –reviste literare, cărţi de literatură proprii, expoziţii de pictură, expunere de idei avizate. Dar şi prin recitări, cântece, poezii originale. Le-au stat permanent alături membrii şi simpatizanţii Ligii, invitaţii acestora, dintre care n-a lipsit niciodată cantautoarea MARIA CHIŞLEAN venită de pe MALURI DE PRUT cu DOR DE EMINESCU, cântând la unison în final EMINESCU SĂ NE JUDECE…
EL, fulgerul rotund al acestei ţări,
al acestui popor trecând prin glasul vechilor hrisoave,
este jalonul iubirii pentru pământul
în care ne-am născut.
El a sădit eternitatea
cu şoaptele dragostei ce fac stelele
să coboare în durerea tâmplelor vrăjite,
convertind gândurile în păsări luminoase.
Care ştiu să se hrănească din misterele universului.
Ştiu să bea lună şi să se legene
în pânza mereu vie
a apei de universalitate
a mişcării lumii. .
Cu el începe lumea
credinţei noastre de mai bine,
cu el se urcă munţii.
Din Copacul-Eminescu
–pururi tânăr în verdele vieţii,
eterne-frunzele sale vor suna din corn
în răsăritul tuturor generaţiilor,
vestind că nu-i loc pentru uitare…
Din noianul zestrei sale
de cultură şi dragoste de neam
se desprinde neîncetat un zeu,
încununat cu nimb de raze
şi de Flori-albastre.
Încins cu râul presărat cu nuferi.
În mireasma florilor de tei
şi-n cânt molcom de ape.
Foşnetul frunzelor lui,
sub pas uşor de cerb
şi-n Doina vântului de seară,
eternizate toate-n nimbul
stelelor ce scapără în cale,
sunt Colindul nostru..
Al sufletului însetat de dor, de armonie.
De iubire în zvon de Dor
de-al nemuririi Domn..