CABANA IUBIRII
În zori, e timpul să-mi revăd iubita...
E vremea să mă-ntorc, din nou, în munţi,
Să bat cu pasul drumuri neumblate,
Să redeschid ale vieţii punţi.
M-aşteaptă munţii codrilor sihaştri...
M-aşteaptă puşca atârnată-n cui,
Cabana neştiută a iubirii,
În prag, iubita mea şi-a nimănui.
Vechi călător să calc vremelnicia,
Să redevin din nou învingător,
Să-mi curgă peste plete reci cascade
Şi iarba să-mi tresară sub picior.
M-aşteaptă fiarele fără odihnă
Să repetăm scenariul ancestral...
Să-mi pun pe umeri blana aburindă,
Fad, mirosind a sânge animal.
Cu carnea-n tolbă, împrăştiind căldură
Să plec înspre cabana mea de foc,
Iubita mea aşteaptă-nfometată...
Voi repeta al cărnii dulce joc.
Ca fiarele, mereu, fără odihnă,
Ne vom iubi frumos şi clandestin,
Vom transpira sub pături de zăpadă,
Vom degusta al trupurilor vin.
Apoi...Din nou...Mai singur decât moartea,
Voi face loc tristeţii între noi
Şi voi pleca din munţi, spre mai departe,
Mereu pribeag...Drumeţ, spre alte zori...
DIMINEAŢA
Aşa frumoasă eşti de dimineaţă,
Îmi vine să te-nvălui într-un nor...
Să-ţi dăruiesc o toamnă, ca prefaţă,
Cu dragoste, apoi, să te-nconjor.
Pe coapsa ta se profilează jaruri,
Corăbii vechi se-ntorc dinspre zenit...
E vară, încă, pe-ale tale maluri,
Aş vrea să fie aşa la infinit.
E doar un vis...E timpul...Nu ne iartă...
Dar tu, frumoasă, ştiu, mereu vei fi,
Iubirea noastră, tandru punct pe hartă,
Va încălzi ale vieţii sihăstrii.
Apoi...Târziu...Pleca-vom mai departe...
Ne-aşteaptă cele cotidiene, vechi,
Vom depăna în pagini vechi de carte,
Corăbii, trupuri, suflete-perechi.
ÎNTOARCERE
Motto:
"Toate fluviile curg în mare,dar marea nu se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat...." (Ecclesiastul cap.. 1:7)
Mă 'nalţ înspre-nceputuri,
Te văd pe tine,DOAMNE,
Nu-mi amintesc de chipuri
Să-ţi semene-n icoane...
Mă 'nalţ înspre adâncuri,
Tristeţea TA, divină,
Cu aripi largi de fluturi
Mă mângâie-n lumină.
M-ai modelat din humă,
Din apă, vers si stele,
Să-ţi calc mereu pe urmă,
În timpul vieţii mele.
Mi-ai dat a TA suflare,
Să pot râde şi plânge,
Să-mi izbăvesc păcatul
Gustându-ţi trup si sânge.
Dar vai...Eu, păcătosul,
Ţi-am încălcat porunca,
Nu ţi-am făcut prinosul,
Nu ţi-am meritat munca!
M-am depărtat de TINE
Prin necurat şi ură,
Mă-ntorc din pribegie...
Iartă-mă...Te indură!
Îndepărteză timpul
Trecut, din a mea viată,
Când nu am fost ca Tine,
Când nu mi-ai fost sperantă...
Şi iartă-mă, PĂRINTE,
Când nu Te simt în mine...
Îndepărteaza răul....
Întoarce-te,SUBLIME!
CRUCEA
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
E ostenit..E singur şi pribeag...
Înconjuraţi de vină si păcate
Mereu îl răstignim pe CEL MAI DRAG.
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
Iar dragostea nemărginit-a Lui
O răsplătim punând de spini cunună,
Rănindu-i mâna sfântă cu un cui...
Când poarta noastră e mereu închisă
Pentru CEL BUN şi veşnic pământean,
Să-l aşteptăm creştinilor în uşă,
Să-i ridicăm povara de alean.
Când poarta noastră e mereu închisă,
N-avem de dat, avem doar de luat...
Mă-nchin la Dumnezeu cu umilinţă...
Ce-a devenit divinul aluat?...
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
La suferinţa Lui smerit mă-nchin,
Purificat, voi cerne-a mele fapte
Gustând din TRUPU-I, pâine, vers şi vin.