George PETROVAI
JOSE MUJICA - UN REMARCABIL OM PRINTRE POLITICIENI
Obişnuit până la scârbă cu fauna politicianistă de pe la noi, căreia gura nu-i mai tace de zorul atâtor minciuni îndrugate cu sau fără rost, dar căreia tare-i mai place iarba fragedă a furtişagurilor de pe aceste meleaguri, fireşte că am rămas surprins până la buimăcire de cele citite în revista Lumea despre Jose Mujica, preşedintele statului sud-american Uruguay, o poveste mai presus de orice suspiciune în ceea ce priveşte adevărul gol-goluţ, atunci când ea este relatată de BBC.
Însă, consider eu, n-ai cum să rămâi rece şi indiferent la aflarea unei veşti mai senzaţionale decât însuşi senzaţionalul păcătos al lumii moderne şi mai întăritoare decât un leac miraculos, îndeosebi dacă tu, aflătorul acestei veşti, trăieşti într-o ţară unde necinstea şi nelegiuirea reprezintă coloanele de susţinere ale politicii de stat, o ţară în care două din instituţiile fundamentale (parlamentul şi guvernul) nu doar că sunt revoltător de supradimensionate în aceste vremuri de cumplită mizerie pentru grosul cetăţenilor, dar – potrivit alianţelor încheiate între reţelele mafiote din politică şi afaceri – mai sunt şi pline ochi cu puşcăriabili, de neclintit din scaune şi ticăloşii atâta timp cât ei sunt mai egali în faţa legilor decât mulţimea truditorilor de rând şi atâta timp cât însuşi primul ministru tratează cinstea, corectitudinea şi legalitatea cu nesimţirea golănească a unui plagiator (hoţ intelectual) dovedit şi răsdovedit; în sfârşit, dar nu în ultimul rând, o ţară unde primarul ales al unei localităţi este scos din temniţă şi adus cu cătuşele la mâini ca să depună jurământul de credinţă faţă de patrie şi comunitate (sic!), timp în care susţinătorii săi turmentaţi de un asemenea succes nepereche în lume, scandează lozinci şi susţin că totu-i făcătură împotriva acestui om destoinic şi fără prihană!
Căci, revenind la ceea ce reprezintă miezul cu adevărat pilduitor al acestei scrieri, Jose Mujica reprezintă prototipul politicianului îndelung aşteptat de câteva miliarde de truditori ai planetei – un veritabil Mesia al politicii mondiale, un om-politician cum ceilalţi nu pot să fie, pentru că nu vor să fie!
Aflăm din respectivul articol că Mujica este „singurul preşedinte care a ales să trăiască la fermă şi să practice agricultura”, fapt pentru care „a renunţat la luxoasa reşedinţă prezidenţială din Montevideo şi s-a mutat împreună cu Prima Doamnă la ţară”, unde apa pe care o consumă vine din pământ, întrucât în zonă nu există canalizare.
Iar când ai optat pentru un asemenea stil de viaţă simplu şi care „ţine de libertate”, după cum mărturiseşte acest neobişnuit politician, este evident că atunci deţii convingerile imperative ale unui înţelept sadea („Mi se spune că sunt cel mai sărac preşedinte, dar eu nu mă simt deloc sărac. Săraci sunt oamenii care muncesc din greu ca să poată duce un stil de viaţă luxos...”, sau: „Dacă nu ai multe bunuri materiale, nu trebuie să munceşti ca să le poţi întreţine, aşa că ai mai mult timp pentru tine.”) şi la fel de evident este că atunci nici nu prea ai ce scrie în declaraţia de avere (doar un automobil Volkswagen Beetle din 1987, în valoare de 1800 dolari americani, la care se adaugă bunurile soţiei sale – terenuri, tractoare şi o casă, „evaluate la 215000 de dolari americani”), avantajul imediat şi deloc neglijabil al aceste stări de lucruri fiind acela că nu ai a te teme de răufăcători („Gospodăria sa este păzită de doar doi paznici şi de Manuela, o căţeluşă cu trei picioare”), de îndată ce din indemnizaţia lunară de 12000 de dolari americani, Jose Mujica reţine pentru nevoile sale şi ale familiei doar 775 de dolari, adică „echivalentul salariului mediu lunar al unui uruguayan obişnuit”, restul banilor donându-i.
Tocmai de aceea, la 77 de ani şi după 14 ani de închisoare, preşedintele Jose Mujica nu-i doar deplin mulţumit de felul cum şi-a orânduit viaţa („este vorba de o alegere personală”), dar chiar „se declară un om împlinit”! .Câţi dintre politrucii de pe la noi şi de aiurea, pe care osânza îi sufocă după un singur mandat, câţi dintre ei, deci, au curajul şi voinţa să urmeze extraordinarul exemplu oferit de cel mai modest preşedinte din lume?
Este vădit că deocamdată nici unul, atâta timp cât politica este şi va fi pentru unii ca aceştia o vacă de muls, chiar şi atunci când vaca este atât de prost furajată, încât o ţară încă bogată, precum România, stă gata-gata să-şi dea duhul, de altminteri la fel ca cea mai mare parte a omenirii, după ce – ajutaţi de afacerişti şi generali – politicienii au aşezat lumea pe butoiul cu pulbere al sărăciei, foametei, cruzimii şi poluării.
Ba mai mult. Dacă ar fi după aceşti politruci necinstiţi şi hrăpăreţi, dar mai ales după tâlharii cu ifose din politica dâmboviţeană, preşedintele Jose Mujica ar trebui de îndată lichidat, pentru ca prin incomparabilul lui stil de viaţă la nivelul omului de rând (experiment încercat cândva şi lamentabil ratat de câţiva politruci români postdecembrişti!), să nu se mai constituie într-o vie şi permanentă acuzaţie la adresa belşugului ticălos în care cam toţi se bălăcesc.
N.B. Din două una: Ori politicienii lumii, îndeosebi cei din ţările sărace, vor urma exemplul lui Mujica, ori – prin forţa mulţimilor revoltate – în curând va fi demontat mitul mincinos şi atât de împovărător al politicii, doar astfel ipocriţii ei făcători putând fi puşi cu picioarele pe pământ.
Lucru întru totul realizabil, ne spun cercetătorii, având în vedere că, deocamdată din cauze complet necunoscute, în corpul omului se petrec nişte mutaţii esenţiale – în cel mult 15-20 de ani, ne înştiinţează aceşti savanţi, de la cele două spirale de-acum, ADN-ul va ajunge la 12 spirale!
Iar rezultatul se va învedera în naşterea unor oameni complet noi, nu doar în aptitudini, preocupări şi obiective, ci şi în rezistenţa lor la boli, precum şi în modul radical diferit de abordare a relaţiilor interumane.
George PETROVAI
Sighetul Marmaţiei
2 ianuarie 2013