Harry ROSS
LIRICE
ÎN FURTUNĂ
Să stai în calea furtunii
Şi să nu te laşi doborât
Te ţii de firele de ploaie
Ca de nişte funii ce nu se-ndoaie
Primeşti în obraz biciul tăios
Priveşti neînfricat cerul noros
Asculţi muzica vântului dezlănţuit
Hercule legendarul, e de neclintit
Înfrunţi furiile vremii
Şi astfel devii erou
Pentru o clipă mută,
De nimeni ştiută
Eşti mai presus de vrerea urii
Incurcată în inima naturii
CUVINTELE
Nu-s cărămizi, nici structuri de beton
Cuvintele-s ţesute din fire de mătase
Delicate, transparente, colorate,
Ele servesc la construcţii de vis
Din cuvinte se nasc catedrale,
drumuri suspendate,
Ochiuri de lumină,
grădini presărate
cu crizanteme şi oleandri.
Nu-s cărămizi, nici structuri de beton
şi totuşi supravieţuiesc timpului,
războaielor, cutremurelor
Fără cuvinte,
n-am avea astăzi
Sulurile Thorei,
Cântarea Cântărillor
Legendele despre Adam şi Eva,
despre David și Solomon.
N-am avea
povestirle despre miracolele
pe care le-a făcut Moshe Rabeinu
pentru a se aşeza în Canaan
Cuvintele-s pietre de hotar între veacuri,
ramuri pentru fructele raiului,
verigi între oameni,
jurăminte între fraţi şi amorezi
Din cuvinte s-a născut lumea
de ieri, de azi şi tot din ele
Se naşte ziua de mâine
Nimic n-am şti despre nimic
De nu s-ar fi ivit cuvintele
Din miez de suflet,
de dor de inimă,
de urcuşuri spre piscuri
plămădite din emoţii şi raţiuni
Cuvântul este lumea,
cerul, mările şi roua dimineților...
Cuvântul e cuibul iubirii,
al păcatului
şi câmpia pe care pasc mioarele.
Noi, tu, el şi tot ce ne înconjoară
turnate-s în cuvinte,
ţesute din fire de mătase.
SINGUR
Te vei mira,
sunt clipe Când aş pleca în Sahara,
doar pentru a fi singur,
neştiut, nevăzut, nepăzit
de ochii bănuitori ai celor din jur...
Există oare planete
unde eşti scutit de privirea celuilalt?
Poate!
Încă nu am descoperit
Un petec de pământ
Necălcat de picior de om!
Vorbesc aiurea
Ca pustnicul zăvorât în schit
Fug de alţii, dar adevăru-i
Că de mine fug...
Mă uit în sine-mi
Şi nu văd decât un gol
Sunt oare eu, acelaşi de dintotdeauna
Cel ce caută o zare dincolo de zări?
IERUSALIM
Tu nu eşti o aşezare printre aşezări
tu eşti istorie de când te-ai născut
prin tine au trecut toate furtunile,
toate rugăciunile,
toate ocupaţiile străine.
Din pieptul tău au fost smulşi
cei care au apărat Templul
şi duşi au fost în lanţuri la Roma.
Tu ai fost şi ai rămas coroana,
pilda pentru cei robiţi,
pentru cei care au crezut şi cred
în cuvîntul Celui de Sus.
Păşesc cu smerenie în casa ta
şi-mi opresc privirea
să nu alung vreun suflet
din cele care s-a jertfit
pentru ca tu, Ierusalime,
să fii cea mai sfântă
dintre aşezările sfinte
ale acestei lumi.
ELECTRA
Prin veacuri prăfuite
Şi cetăţi năruite
Mă întorc la tine, Electra,
zeiţă a deminităţii umane,
pentru a-ţi lăuda curajul
de a-l răzbuna,
Cu Oreste împreună,
pe tatăl-erou Agamemnon,
ucis mişeleşte
de amantul mamei tale
L-aţi doborât pe uzurpator
dar şi pe Clitemnestra
mama trădătoare...
Poveste pilduitoare,
necunoscută în istorie
până la voi.
Prin Euripide – poetul anticei Elade
Fapta voastră ajuns-a şi la noi.
Trăim o nespusă mândrie
Pentru tine, eroină tragică
A seminţiei omeneşti.
Trădarea cere răzbunare,
iar tu, Electra,
rămâi pentru vecie
cea mai vitează făptură
din mulţimea de femei
--------------------------------------
Harry ROSS
decembrie 2014