EDITORIAL
ESTETICA MORŢII, ESTUL SĂLBATIC ŞI INCINERAREA
Maria Diana Popescu, Agero
Mînaţi de reformele severe, dar binevenite, ale lui François Hollande, bogătaşii francezi au început s-o ia la sănătoasa, care încotro, părăsindu-şi patria ca pitpalacii. Maica Rusia a deschis azil „dezamăgiţilor” de capitalism. Că de!, unde nu e morală, cinste şi dreptate, e tragedie. Căutînd sau nu gîlceavă, printr-un decret la minut, Vladimir Putin i-a acordat cetăţenie rusă cunoscutului actor Gérard Depardieu. Cursa „repopulării” Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot. Instalarea în satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaţilor francezi bogaţi, a provocat polemică aprinsă în Franţa.
În Ungaria, bancherii sînt foarte speriaţi de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decît media UE, la fel cum, speriaţi erau americanii de prima misiune rusească în spaţiu şi de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ‘50. De aceea, Statele Unite, aflate în plin Război Rece şi într-o cursă a înarmării nucleare, elaboraseră, pe atunci, „Project A-119”, care prevedea detonarea unui dispozitiv nuclear pe Lună, cică în scop ştiinţific, militar şi politic.
Un astfel de dispozitiv a fost detonat de guvernul Ungariei în piaţa bancară internă şi va duce la retragerea unor grupuri bancare, a unor fuziuni şi închideri de sucursale. La noi, bancherii şi guvernul sînt stăpînii ţării cu drepturi nelimitate asupra noastră, inclusiv dreptul de a ne controla la portofele. Am putea trăi bine şi frumos, dar totul trebuie să fie cît mai restrictiv, mai complicat şi mai scump, pentru ca să huzurească puţinii „fruntaşi” ai lumii. La capitolul „venit mediu net”, România ocupă ruşinosul penultim loc într-un clasament în care au fost luate în calcul 31 de state de pe continent.
Cît timp vom continua să lăsăm visteria, sănătatea, educaţia şi libertatea pe mîna unui sistem corupt, nu vom fi decît nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi. Priviţi, pur şi simplu, feţele românilor! Tristeţe, frică şi furie! Bieţii oameni arată de parcă ar fi văzut o stafie cînd aud de măsurile guvernanţilor învîrtite în jurul cozii, prin „asumarea răspunderii” pe planuri neortodoxe. Sintagma „asumarea răspunderii” e un matrapazlîc care a aruncat ţara în „afaceri” ce au subordonat interesele naţionale altor interese străine ţării. Plătim impozite şi taxe uriaşe pe lipsa de atitudine şi iată, după atîţia tătuci democraţi şi tot atîtea progrese în cădere, am rămas în urmă cu o jumătate de veac faţă de suratele Europei. Lăcomia politicienilor noştri s-a aliat cu partea semnificativă a celei de la curtea integraţionistă, unde, pe discursuri şi şedinţe puerile, se papă bugete grase, stoarse de la statele vasale. Acum casieria noastră e goală, pentru că atunci cînd am fost la linia de start, guvernul a dorit să depăşim Occidentul, vînzînd totul: de la unealtă de lucru, la capete luminate şi la pasărea din curtea românului. Atîta timp cît totul în lume se va măsura în latitudinea profitului şi în longitudinea corupţiei, nu vom fi niciodată liberi şi prosperi. Potrivit dictonului profan „precum în America aşa şi pe pămînt”, ruinarea castelelor de nisip clădite prin exploatarea omului de către om are nevoie nu de taifun, ci de briză.
Astfel diversiunea politică şi economică desfăşurată în Europa de Est, din 1989 pînă în 2013, fundamentată pe experimentul Terapiei de Şoc şi Tranziţiei, care a dezorientat popoarele în căutarea unei căi de evoluţie şi a deturnat Europa spre un Capitalism Primitiv, va fi o amintire tristă.
În concluzie, nu pot rata momentul opiniei cu privire la trecerea în nefiinţă a unui mare artist român, maestru al cinematografiei, Sergiu Nicolaescu. Pentru cei preocupaţi peste măsură de estetica morţii, importantă în faţa Tatălui Ceresc este înhumarea credincioşilor adormiţi, potrivit deciziei Sfîntului Sinod din 1928, şi nu reducerea trupului în cenuşă - atitudine care dovedeşte fie lipsa de respect faţă de propriul trup, fie lipsa cunoaşterii învăţăturii de credinţă. Arderea trupului neînsufleţit atacă dogma învierii, aflată în unitate organică cu etosul şi cu viaţa Bisericii, deformează perspectiva sa în legătură cu omul, care nu poate pretinde Bisericii opţiuni după bunul plac.
Fiecare, în conştiinţa sa, poate alege să fie incinerat, deoarece, din fericire şi spre ciuda stăpînilor financiari, Dumnezeu ne-a creat liberi, însă noi am înţeles libertatea, nu ca pe o asemănare cu Creatorul, ci ca pe o obrăznicie, alegînd diferite conduite contrare firii, cum este şi aceasta a arderii trupului după moarte - produs patologic al minţii păgînilor şi al cinematografiei hollywoodiene. Biserica Ortodoxă, care este Trupul lui Hristos, nu poate consimţi să ardă trupurile oamenilor, practica incinerării putînd fi asociată mai curînd funeraliilor civile cosmopolite, faţă de care poziţia Bisericii trebuie să fie fermă.
Maria Diana Popescu, Agero