În această toamnă a anului 2014 comunitatea română din Quebec şi-a pus la rever cel mai frumos ghiocel: 100 de ani de existenţă atestată pe pământul de adopţie al necuprinsului Quebec-canadian. Şi... O SUTĂ de ani nu-s chiar de colea. Acum zece decenii, mînaţi din România de rigorile soartei, stoluri răzleţe de români au emigrat
în Canada verdelui auriu şi al zăpezilor infini
te. „BUN VENIT!”, le-au spus oamenii de atunci ai acetor locuri. Şi acei români că-utărori de ţărmuri noi, srăbuni de-ai noştri, au aprins focuri pe bătăturile improvizate şi
s-au încetăţenit pe aici. Mama CANADA i-a adoptat iar românaşii s-au adaptat lesne la clima şi climatul de pe aici. Însă casa de suflet a românilor a fost şi este dintotdeauna BISERICA. Aşa că ţapinarii români si-au ascuţit topoarele şi au defrişat
parcele din pădurile seculare, au aruncat năvoadele peste salba de ape, şi-au încro-pat locuinţe şi au prins rădăcini. Şi nu le-a fost uşor...
În anul 2014 şi, mai ales, în toamna acestui an, românii din Quebec şi-au sărbătorit O SUTĂ DE ANI de viaţă în QUEBEC-Canada.
Momentul final al evenimentului s-a petre-cut la Biserica BUNA VESTIRE de pe strada
Cristofor Columb. Calendaristic evenimentul
a fost găzduit în zilele de sâmbătă -18 şi duminică – 19 octombrie – 2014.
La momentul culminant s-au adunat românii de la cele vreo 14 biserici din Mon-treal,păstoriţi de preoţii lor. Ceremoniile au fost orchestrate de
Preasfântul NATHANIEL, înconjurat de un sobor de preoţi. Ca la un bilanţ aş preciza că ziua de sîmbătă s-a scurs într-o atmosferă duhovnică înălţătoare, cu ritualuri ce nu încap între bietele cuvinte. Au fost resfiinţite Biblioteca „Mihai Eminescu”, cea mai veche din Montreal şi sălile de clasă ale cursanţilor de toate vârstele. În biserică au coborît sfinţii celeşti şi au mîngîiat cu dumnezeire suflarea ciopor. A doua zi, duminică, la utrenie, acoperământul Divin abia i-a încăput pe credincioşi. Momentul cel mai înălţător al evenimentului a fost
înălţarea la rangul de CATEDRALĂ a Bisericii BUNA VESTIRE. Palma divinităţii s-a oprit o clipă şi pe frunţile slujbaşilor lui Dumnezeu – preotul Liviu Alexandrescu şi a secundului său – preotul Adrian Manea.
După preacuvioasa slujbă toată suflarea a purces la o masă comunitară în sala parohială Pr.Petre Popescu. Prin luările la cuvânt preoţii şi alţi enoriaşi au evocat mo-mente esenţiale din istoricul emigraţiei românilor şi despre naşterea Bisericii Buna Vestire. Peste pioşenia generală au curs trilurile divine ale viorii mângâiată de maestrul Florian Costache şi a cometei lui orchestrale. Un exemplu de românism l-a dovedit, din nou, Dl. Alexandru Popescu, ro
mân canadian născut aici dar cu rădăcinile în România de acasă. Atmosfera de sacralitate a fost splendid decorată de mulţi copii şi doamne românce cu costume naţio-nale româneşti. Da!...naţionale am zis – fiindcă veşmintele noastre tradiţionale nu sunt doar „populare” - ele s-au ridicat pe merit la rangul de ÎNALT SIMBOL NAŢIONAL.
Aş adăuga că atmosfera sărbătorească a cuprins până la extaz înaltele frunţi bisericeşti şi pe toţi mesenii. Poate fotogra-fiile inserate în scrisele mele vă vor spune mai multe.
O SUTĂ DE ANI de istorie la care noi am fost martori. De fapt, prin dimensiunea acestui eveniment noi am lăsat un testament frumos urmaşilor noştri şi urmaşilor lor: DE IUBIRE ŞI DE STATORNICIE...
Octombrie – 2014,
La Montreal