Sper să nu supere pe nimeni faptul că simt nevoia,ca tot românul,să mă exprim asupra unui fapt frecvent întâlnit,destul de trist şi păgubos pentru toată suflarea.
Toată lumea cunoaşte,mă rog,cea cât de cât cultivată,dictonul latinesc « Errare hunamum est,perseverare diabolicum ». Şi,nu mai puţin,faptul că omul mioritic se pricepe la orice,în special la datul cu părerea .
Ei bine,în existenţa mea socială,mi s-a întâmplat în repetate rânduri ca oameni cu pretenţii,care susţin că sunt cultivaţi,să emită afirmaţii aberante,despre o problemă sau alta,despre un om sau altul,lipsite de orice temei,avându-şi explicaţia doar în animozităţile create,în idiosincrazii şi adversităţi,nesusţinute de nimic,cu unica explicaţie a receptării după ureche a zvonisticii lansate de persoane sau grupări cu vechi state de plată în instituţiile securistice de altă dată,cu reminiscenţe de mentalitate şi preocupări şi în prezentul nostru glorios.
Ca simplu spectator ca la teatru,fără veleităţi ideologice sau pamfletare,fără vreun partizanat de grup,cu mintea neintoxicată de zvonistica atotprezentă şi năucitoare,dar profund afectat de minciună şi nedreptate,îmi îngădui să ripostez şi să vă spun tuturor celor implicaţi sau victime ale acestora, că vă aflaţi în eroare,domnilor.
Cum invidia ne pândeşte la orice colţ şi superficialitatea ne caracterizează pe cei mai mulţi,nimic nu este mai uşor decât împroşcatul cu noroi şi stăruinţa grobiană de a demola valorile existente la un momendat,în totală necunoştinţă de cauză.
Cu regret o spun că mi s-a întâmplat nu o dată ca, în discuţiile cu persoane mai mult sau mai puţin apropiate,dar cu pretenţii de cultură,să aflu nişte nerozii de tot rahatul despre importanţi intelectuali şi oameni de cultură,scriitori,poeţi şi critici,toate avându-şi sorgintea în zeloşii oculţi ai zvonisticii interesate, care face ravagii.
E de ajuns să vină vorba într-o discuţie despre renumiţii Andrei Pleşu,Gabriel Liiceanu,Patapievici şi alţii,ca să-i vezi pe conaţionalii noştri cum strâmbă din nas şi gesticuleasă,de parcă ar dori să alunge nu ştiu ce muscoi care-i agasează. Şi o fac cu atâta parapon şi încrâncenare,încât nu-ţi vine a crede că e real ceea ce se întâmplă. Am convingerea că şi despre poeta Ana Blandiana sau Herta Muller se fac aceleaşi empatice şi confraterne aprecieri. Dar,dacă-i iei la bani mărunţi despre activitatea şi opera lor,despre imaginea lor în lume,inflexibili cum sunt,nici nu vor să audă.
Or,cum aceşti matadori ai spiritului,cu o cultură atât de serioasă,încât o vezi dar nu e,sunt şi plini de aplomb,dacă nu chiar agresivi,pelteaua mizerabilei zvonistici se tot extinde şi face ravagii. Pentru că mioriticul nostru needucat şi ignorant prinde totul din zbor şi înfulecă pe nemestecate.
Aceasta e situaţia lamentabilă în care ne scăldăm ca într-o apă murdară şi din care nici nu ştim,dar nici nu vrem să ieşim. Cuvântul tău de om de bună-credinţă, imparţial pe cât se poate,neimplicat în niciun fel de farafastâcuri, nu este luat în consideraţie de semenii tăi resentimentari şi suspicioşi cât cuprinde.
E trist şi dureros că se întâmplă aşa şi nu altfel. Păi,atunci,domnii mei,de ce ne mai mirăm de starea de lucruri generală din ţărişoara noastră ? De ce ne victimizăm şi devenim justiţiari la nesfârşit ? De ce nu ne vedem noi de lungul nasului şi de problemele noastre ? De ce creăm şi distrugem mituri cu atâta neinspirată fervoare ?
-xxx- 22 iunie 2014