ELIBERAREA DE TREPTE
...ooof – Doamne – cât de greu se urcă
treptele astea – tot mai
greu şi tot mai abrupt – ce scrie pe
tăbliţa aia albastră de pe perete – ce
etaj o fi? – nu nu nu – nu se
poate – e adevărat că nu le-am prea ţinut eu
numărul şi sama – dar chiar
atâtea zeci de
etaje – nu-mi pot închipui - cine-şi bate joc de
noi – cu tăbliţele astea – nu
eu nu cred – nu-mi aduc aminte să fi
petrecut eu cu piciorul atâtea zeci de... – nu se
poate – când şi cum – că nu mai ţin minte nici
etajele nici scările – d-apoi
fiecare treaptă – ...poate le-ai urcat etajele cu
ascensorul – nu-nu: ascensorul acela e
stricat – hă-hăăă – încă de la
căderea aceea – în
şerpi şi în praf şi în
oameni – şi-acuma
ce vrei - de ce te-ai oprit şi stai
gură-cască – doar n-ai să-ţi faci casă
aici – că doar n-ai nicio treabă
aici – dar
unde am eu – de fapt
treabă – că
am şi uitat cu ce treabă voi fi venit eu să
urc sărăciile astea de etaje şi
trepte – de mi-au
scos sufletul din mine – nu
ştiu – tu urcă şi
cine ştie – poate ai să-ţi amiteşti – urcând – de ce
urci – poate îţi aminteşti cu ce treabă
pe-aici – dar
ce-i aici – aici
aici este zona de
suire – dar dacă nu le sui treptele şi
scările cu luare-aminte – ci numai
numeri etajele – ai să vezi că
de fapt – le urci
invers – ca Sisif ai s-o tot iei de la
capăt mereu – dar unde e
capătul – he-heei – ai să vezi tu unde e – dar
spune-mi tu te rog – nu nu – nu pot să-ţi
spun - fiecare are capătul lui personal – capătul
proprietate particulară cum ar
veni – nu
există două capete la fel – păi cine ţine sama
capetelor – cine stă să-mi numere mie
etajele şi să-mi judece
treptele şi scările – suişurile şi
coborâşurile – din
şarpe în om şi
înapoi – ştii ce
lasă tu întrebările şi
urcă – ai să ai vreme de
întrebat şi pe cine – atunci când şi
unde ţi se va spune c-ai ajuns (de fapt
nu-ţi va spune nimeni nimic- ci
vei şti
singur!) – dar de unde voi şti că am
ajuns – când nu mai ştiu nici măcar
eu – cu ce treabă am venit şi de unde am
venit (prin zona asta de care spui
tu – am şi uitat cum îi
zici – da „zona de suire” - da) – ca să urc pustiile astea de
trepte şi scări şi
etaje - ...fă bine şi
taci – toţi întreabă şi
urcă – doar n-oi fi fiind tu mai cu
moţ – să numai întrebi – nu sunt – ştiu asta – dar...
...niciun dar – nimeni nu dăruieşte : totul e pe
sudoare de şarpe şi
om (până se
gată) - îngemănat la
plată - dar spune-mi măcar: cel care stă la capătul
capetelor e
om ori e
şarpe – de ce oare nu ştii să întrebi decât
prostii – de ce prostii – de ce? - pentru că
dincolo de om şi de
şarpe există atâtea şi atâtea
minunăţii – şi tu stai ca
prostul – şi te încontrezi aici cu mine – care
urc ca şi tine – nu - tu nu urci tu
pluteşti – bine – plutesc dacă
zici tu – dar cine eşti tu de urci sau
pluteşti – aici – cu mine şi pe lângă
mine – sunt îngerul tău – adică
oglinda ta de perete – aici la mijloc de miraj şi
deşert necesar – şi nu mă mai bate la
cap şi nu tot da drumul la vorbe să
şuiere – că mă trage curentul la aripi – şi mă
înalţ deodată şi te las
între cer şi pământ – cu toate fricile şi cu toate
întrebările tale tâmpite – nu crezi că-i mai bine să te
laşi în voia treptelor ăstora
obligatorii – dacă tot vrei să
ajungi la ninsori şi la
minunea de dincolo de
şarpe şi om? – ba da
da – voi urca – m-ai făcut curios – o
minune zici – deci
o minune – da
aş vrea s-o văd şi eu – fii
sigur c-ai s-o vezi – altfel
nici nu urcai tu până
aici – doar că minunile şi cu
treptele merg împreună – oare sunt amândouă
nişte corvoade – ca-n
curtea puşcăriei? – vezi – ai şi început să-ţi
aduci aminte câte ceva
esenţial – da – curtea aia fără
nicio puşcărie - curtea aia cu
grădină – grădina aia mare şi deasă de
nu i se ştie capătul - unde te
jucai – spre ea urci şi cobori – acolo în
curtea aceea cu grădină de nespus şi
mare sunt toate
ghemele şi toate capetele – acolo în
poala bunicii stând pe prispă – ea toarce şi
tu te joci – te
joci până seara şi până
dincolo de seară (pentru că ţi-ai isprăvit toate
înfruptările tale de
copil lacom – vei fi sorbit tot
nectarul din potirele tuturor
florilor – şi vei face – tu asupra ta – semnul
crucii – învăţat de la bunica şi de la
bunicul – odată cu ascultarea toiului
fântânilor) - ...da
dincolo de seară – dincolo de orice
trepte şi scări – te
joci la picioarele – cât stâlpii cerului – ale bunicului care
îi ţine lampa bunicii - pentru ca ea să
toarcă şi noaptea ca şi
ziua – să toarcă noaptea şi ziua şi
toate capetele şi toate ghemele să le
toarcă - iar tu
nu mai sari în joacă – ci
zbori de-a binelea – ca un spiriduş - din ghem în
ghem – din
luminiţă în
lumină - din constelaţie în
conluminaţie – până la poalele Teiului din
Toiul Văzduhului - de crăcile căruia îşi plutesc
zborul toate miriadele de petale şi de stele şi de
întrebări – petale şi stele de tot
felul – întrebări de
toată mâna: pentru că
la urma urmei – acolo până şi eu
îngerul tău – nu sunt decât
un fulg de nea topindu-se într-o largă palmă
deschisă – ca un crater de
imensă lumină – orbitoare
blândă lumină – a blânzilor orbi albilor
corbi - care au isprăvit de
urcat - au isprăvit de rotit şi de
zburat orice
trepte – crater de imensă – orbitoare blândă
lumină în care vei fi absorbit şi tu deodată cu toate
stelele şi cu toate petalele întrebărilor – vei
uita acolo în imensul crater al
palmei luminii toate treptele şi toate
scările şi toate etajele – ba până şi
mireasma de grădină o vei socoti ca fiind doar o
aripă din
două – a luminii – o petală dintr-o
mie – a Trandafirului
...cât de frumos vorbeşti – îngere – hai
să mai urcăm un etaj – parcă am întinerit de când
vorbeşti tu – ia zi: nu crezi că – dacă tot ne-am împrietenit de
atâtea trepte şi scări şi etaje – ce le-am
urcat împreună – sumedenia asta amorfă de
trepte şi scări şi
etaje – nu crezi – zic - că ar fi oarecum
fair play (un gest amical - nu?...) să-mi mai împrumuţi
şi mie – aripile alea ale
tale – nu
pentru că dacă ţi-aş împrumuta
aripile – ai uita să mai urci – ai uita să mai întrebi şi
să mai chemi astfel luminile – şi ai rămâne – ca o
umbră – ca un
fraier – aici – între cer şi
pământ şi în aer – nelămurit şi
tălâmb – lasă că-i mai bine să faci totul
pe cinstite – dar tu îngere de ce pluteşti – în loc să urci ca
mine – eu nu urc – eu îţi amintesc
eu te însoţesc şi luminez pentru
tine – aaa – cum ar fi şi cum s-ar
spune adică tu te
sacrifici îţi sacrifici orele tale de zbor
liber – pentru un pârlit ca
mine – cam aşa ceva – dar nu te opri – nu te
opri – tu nu simţi
deja – cu fiecare pas urcat spre
plutirile mele – nu simţi că mireasma e
tot mai aproape – mireasma e tot mai corect pronunţată de
gura ta – în
Cuvântul cel Mare – de dincolo de adâncurile de fântână ale
traheii şi ale
orbecăirilor tale – ba
da – atunci
hai – până când
hai? – până ce te vei dezvăţa să mai numeri – până când te vei
dezvăţa să mai
simţi (trepte şi scări şi
etaje) – până când învăţând şi învăpăind
mireasma – îţi vei căpăta aripile tale de
lumină – cinstite şi fără de
întrebare şi vină
...şi-i voi vedea atunci pe
bunicul şi pe bunica – năzăriţi în cârca
luminii – da – îi vei
vedea - atunci
voi tăcea şi
voi sui – până când nici măcar gândul nu va mai
gândi – nu va mai
trebui să-mi spună
hai – pentru că nu voi mai avea la ce să mai
hai
...câtă mireasmă – ce
tăcere plină - nici picioare nici mers nici
plutire nici aripi – nici vină - ci numai
lumină...
***
PLOD RĂZGÂIAT - OMUL
toate lucrurile se rotesc – neîncetat se
rotesc (tăcute şi senine – ele înţeleg
taina – precum
fântânile adânci şi cuminţi!) – se rotesc fără
zăbavă – ace de busolă în căutarea
Nordului – mistic şi
promis
numai eu stau ţuţuroi la
mijloc – prăfuit dezolat
bosumflat – înţepenit încăpăţânat în
nemulţumirea mea
existenţială: plod răzgâiat
căruia i s-a refuzat acadeaua – toxică şi
banală
***
FARAON ÎN PIRAMIDĂ
între mine şi
moarte nu mai e nimeni: nici
mamă – nici tată – nici
moşi: doar eu şi
moartea: un duel fascinant – un
balet vechi cât
lumea – un dans cu figuri precise – în care
trebuie să respecţi întocmai legile
îngheţului – ale
nemişcării – ale
neamintirii: balul hieratic al
faraonilor cu faţa spre eterna lumină de
sus – şcoala de tăcere sacră a
faraonilor – care-şi văd – prin
vârful piramidei – chipul
liniştit – savant odihnit – din oglinda îngrădinată a
cerului
