PLÂNSET
În picurii de ploaie sunt lacrimi de izvoare
Şi-n ochii cerului sunt şiruri de pâraie.
Pe aripile vântului sunt lacrimi de nori
Şi-n ochii plânsului sunt glasuri de fiori.
TRISTEŢEA UNIVERSULUI
A murit lumina-n îngeri
Şi în ceruri este frig.
Se scufundă-n întuneric
Bolta cerului plângând.
Este trist tot Universul
Şi e ploaie şi e nor.
Se scufundă lumea-n beznă
Şi din ceruri cad ninsori.
PLOAIA
Vine o ploaie de gheaţă din nori
Peste mana ogoarelor.
Zgârâie iarba, ofileşte floarea.
Scutură grânele, macină porumburile.
Ucide sufletul satului
Atins de haina păcatului.
REVĂRSARE
Apele se revarsă peste flori,
Ochii mamei plâng la poartă,
Sufletul tatei se răsuceşte în groapă.
Satul tot este o apă
Răsărită în mijloc de noapte.
Viitura acoperă case,
Acoperă vise duioase,
Acoperă păsări şi animale,
Întunecă lutul de pe tarlale.
Casele sunt evacuate
În spaţii special amenajate.
Plânsul e mare,
Rugăciunea fără hotare.