daţi jos odată naibii uniformele alea
albe şi negre – negre şi albe – ale
crimei – ziduri de temniţă ale
umanităţii şi
Neamurilor
Dumnezeu nu ne-a născut – în burţile
mamelor noastre – încovrigaţi de ură - învrăjbiţi precum şerpii – nu ne-am trezit în
uter – încă de mormoloci - cu
arme de fier şi cu scutul în palme – Dumnezeu nu ne-a
vrut piese pe o tablă – etern explozivă – de
şah – a
lumii fără puncte cardinale
mahmure - neroade
jupuiţi-i de piele pe popii care binecuvântează armele
de fier şi războaiele fierului – ardeţi-i de vii pe popii care – cu
înmărmuritoare neruşinare - Îl
aduc martor şi instigator la crimă pe
Neştiutorul de Rele - Nazarineanul
Cel Blând – Răstignitul Kabbalei
bateţi cu ţăruşi – precum în cer aşa şi pre
pământ – puncte cardinale – la fiece
răspântie a limbilor şi dansurilor sacre şi
faptelor voastre de ilustre şi atât de vrednice în
bucuria cântărilor
Neamuri
nu Neamurile poartă
uniforme – nu Neamurile sunt
experte şi înrăite în
voracitatea deşănţată a şahului – entuziasta matematică-a dezbinării şi
crimei - ci lăcomia cea
ticăloasă – caracatiţa neîndestulării cu
Pâinea cea Sfântă: deasupra uniformelor se
lăfăie vampirii – iar uniformele nu-s decât
coaşca de sub care ei vampirii sug – invizibili pentru
slabii de înger şi minte – da
sug ei vampirii - cu ochi de cărbuni hipnotizându-şi
victima – sug horpăiesc până la măduvă şi
până la curmarea rebegitei suflări - vlaga şi cereasca iubire naivă
fermecătoare şi gureşă precum Parfumurile Grădinii Eden – zisă
în limba serafilor - HARDEAL - Patria
beatificaţilor elfi: Neamurile
daţi jos odată naibii uniformele alea
albe şi negre – negre şi albe – umblaţi
mai curând – în pielea goală: atunci abia veţi vedea cum
sar şi se iscă - prin porii pielii marmoreene – precum
spiriduşii scânteile – ideile
Geniile Neamurilor – giuvaierele
cuvintelor şi binefacerea faptelor – pitoreşti
minuni explodate feeric întru nestemată culoare şi
atât de armonioase în
diferenţa cântecelor – cele din
Dis-de-Dimineaţa Iubirii
să vă pogoare pe
trupuri duhuri şi suflete - Cămaşa de Lumină a Lui Hristos!
îmbrăcaţi-vă – tot anul – în
Crăciun – îmbrăţişaţi-vă – tot
anul – întru
Înviere
părăsiţi putoarea tranşeelor – şi – în urma voastră
năruiţi-le definitiv – sub viforoase straturi de
cântece şi păsări ale
paradisului şi flori
...şterge-ţi – rogu-te – sângele insidios prelins pe
maxilar: o să creadă lumea că ţi-am tăiat
beregata – pe când – de fapt – ţie ţi-a şovăit
de câteva ori – mâna la bărbierit
Dumnezeu nu ţi-a dat briciul – ci
iscusinţa de a nu-ţi împăduri întru coşmare
chipul ochii şi sufletul