Ştiind că am un ideal precis
de neatins în starea mea precară
fiind ţinut captiv ca un proscris
ştiam că trebuie să urc pe-o scară
pe care nimeni nu a mai urcat
şi mai ştiam că drum de-ntors nu este
aşa că,ferm şi neînduplecat,
m-am angajat în propria poveste
Să-naintez pe drumul ce-am deschis
cu visurile mele de iubire
trăiam un avatar de nedescris
urmând o viaţă-ntreagă să se-nşire
un martiraj de neînchipuit
şi o devoţiune sacrosanctă
dar suferinţa ce m-a vămuit
îmi da fiori de vis ca o bacantă
...Azi nu cunosc un om mai fericit
ca mine,cel ce rabdă şi se zbate,
să-şi vadă idealul împlinit
indiferent de vămile-ndurate
pe-aripile iubirii când m-avânt
prin sferele celeste ce îmi cântă
sunt cel mai fericit de pământ
văzând iubirea-mi infinit răsfrântă
Iar dac-ar fi s-o iau de la-nceput
cu-aceleaşi încercări de suferinţă
n-aş ezita nicicum să dau tribut
pentru a mea sublimă biruinţă.