Virgil CIUCĂ
POEME NEWYORKEZE (2)
INEFABILELE GÂNDURI
Inefabilele gânduri
Ludicele simţăminte
Se aşază rânduri, rânduri
În poem fără cuvinte
Fără fâlfâit de-aripă
Zboară spre albastrul zării
Gândurile care ţipă
Din durerile tăcerii
Răvăşite, insolite
Cu mult har şi fără teamă
Sosesc gânduri inedite
Strajă codrilor de-aramă
GÂNDURILE DOR
Gândurile dor şi strigă,
Uneori le-auzi oftând
Oare cine le obligă
Să suporte sângerând?
Când fl orile de tulipă
Scot iubire din pământ
Gândurile mele ţipă
Să se-audă şi-n mormânt
Gândurile plâng şi ţipă
În singurătatea lor
Uneori, doar pentru-o clipă,
Nu mai strigă, nu mai dor!
LA RĂSCRUCE
La răscruce de vânturi
Uragane de gânduri
Întocmesc umanităţii
Sentinţa posterităţii.
La răscrucea unui veac
Ni se spune-n zodiac
Cum sfârşesc arhiereii
Ce se cred egali cu zeii.
La răspântie de ani,
Supravegheat de zăgani,
Din cuvinte rostuite
Condamn scrieri ipocrite.
La hotare de pământ
Caut să vorbesc c-un sfânt,
Sfântul sfi nţilor răspunde
Cu rugăciuni furibunde.
La hotarul apelor,
Imperiul agapelor,
Bubuie din rărunchi tunul,
Neptun face pe nebunul.
MARŞUL UNIRII
Am pornit Marşul Unirii
Marşul dorului de ţară
Fii de daci şi-ai nemuririi
Peste-o vatră milenară.
Am pornit marşul dreptăţii
Pentru patria străbună
Pe Câmpia libertăţii
Fi-vom iarăşi împreună
Am pornit marşul unirii
Fiii lui Mihai Viteaz
Prin frăţia ancestrală
Visul de UNIRE-i treaz
Bucureştiul, Chişinăul
Două inimi româneşti
Mândre străjuiesc Ceahlăul
Cetele moldoveneşti.
Ne-am unit prin crez şi faptă
Respectându-ne cuvântul
Urmărind o cale dreaptă
Să ne întregim pământul
Am pornit marşul unirii
Peste munţi, veniţi cu noi,
Actul drept al re-ntregirii
Este-un crez pentru eroi
Au pornit în marş magistru
Steaguri păzite de astre
De la Tisa pân’ la Nistru
Roşii, galbene, albastre.
Poartă steagul re-ntregirii
Tinerii urmaşi de daci,
Ţelul sfânt al reunirii
Le va da viteaz cârmaci.
Au pornit marşul unirii
Ape clocotesc prin veac,
Cântă imnul nemuririi
Toţi răzeşii lui Novac
Au venit de la Tighina
Flamurile re-ntregirii
Să-şi găsească rădăcina
Şi fi lonul nemuririi.
Ne-am prins în Hora Unirii
Să scăpăm Ţara de hoţi
Căci ne cere legea fi rii
Să-i judecăm pe netoţi.
LIMBA STRĂMOŞEASCĂ
Noi vorbim pe vechi meleaguri
Limba noastră cea română
Slova dacilor de veacuri
Ne e mamă şi stăpână.
Într-o lume fără moarte
Ne-a unit dorul de ţară
Buchisind a vieţii carte
Într-o limbă milenară
Ni se spune-n zodiacuri
Începând cu Tărtăria
Limba dacilor prin veacuri
S-a-nfrăţit cu veşnicia!
Raze duc pe-ntins de zare
Sufl et dac născut din glie
Şi-au impus spre ascultare
Graiul lui pentru vecie
Pomenim spre nemurire
Slova eminesciană
Şi cu gând la re-ntregire
Slăvim limba daciană.
Mândri, noi rostim în lume
Limba noastră cea străbună
Grai de dac, grai cu renume
Ocrotit să nu apună.
PLAIURI OLTENEŞTI
Reculeg din amintiri
Cântece de haiducie
Ţara-i plină de străini
Olteni de mai sunt o mie
Câmpuri pline de scaieţi
Se întind spre nesfârşit
Satu-i plin de târgoveţi
Cerul s-a rostogolit
Nostalgii dintr-un trecut
Îngropat cu nebunie
Pe un câmp rămas tăcut
N-auzi cânt de ciocârlie
Arături cu mărăcini
Într-o toamnă timpurie
Venetici ne sunt stăpâni
Noi trăim în sărăcie
Nici Vladimiri, nici Jieni
Nu mai bubuie din fl inte
Cete de ipochimeni
Ne conduc, dar nu au minte
Peste câmpuri în neştire
Vezi căsoaie de nomazi
Construiesc, ce nesimţire,
Şi-n pădurile de brazi.
Plai oltean din vremi trecute
Cu recolte şi păduri
Ai ajuns pe neştiute
Să fi i răvăşit de furi.
EU PROPUN
Eu propun, propun de ani
Domn urmaşul unor Bani,
Un român care-a luptat
Să fi m Marele Regat.
Eu propun până la moarte,
Domn cinstit cu multă carte
Un oltean, Mihai Viteaz
Să ne scape de necaz
Eu propun de multă vreme
Domn român care să cheme
Şi creştini, şi pe atei,
Să învingem pe pigmei
Eu propun Domn pe Dracula
Cel cu Ţeapa şi Căciula
Să scăpăm Ţara de hoţi
De venetici şi bigoţi
Eu propun, jur pe columnă,
Marea Dacie străbună!
Propun fără ritual
Regi – fi ii lui Decebal!
VERSURI ÎN ZBOR
Lumina nopţii m-a orbit
Doar negura m-a luminat
Când din senin am fost lovit
De-un adevăr necontestat
Evenimente fără sens
Duc Lumea Nouă spre mormânt
Neprevăzutul e mai dens
Mulţimile nu au cuvânt
Trăim sub cer fără hotar
Doar intuim, ducând cu noi
Un simţământ că din altar
Trecem în viaţa de apoi
Am decolat de nicăieri
Privind neantul prin hublou
Tăcerea sperie tăceri
O stea dispare-ntr-un halou
ÎNTRE CER ŞI INFERN
Deasupra norilor de vată
Mai uit de lumea dezbinată
Imaginile ca de basme
Mă duc în lumea de fantasme.
Pe drumuri care duc spre soare
Sub raze reci şi orbitoare
În zboruri fără aventură
Văd spaţiu neatins de ură
Periplurile efemere
Cu destinaţii de himere
Spre cer ne desluşesc eternul
Adesea prieten cu infernul
FRĂMÂNTĂRI
Mâhnit şi oripilat
Din anii de apostat
Caut insistent un vers
S-aduc pace-n univers
Bulversat de când aştept
Să iau Diavolul de piept
Să-l judec pe-mpieliţat
Că ne-ndeamnă la păcat
Oripilat şi mâhnit
De câte am pătimit
Rostesc zilnic un descânt
Pentru pace pe pământ
ADIERI DE VÂNT
Adierile de vânt mângâie gândul
Rătăcit într-o lume trăsnită
Obsedat de-o mai veche ispită
Să desluşească ce îndură fl ămândul
Adierile de vânt tulbură cerul
Înfrăţit cu tăcerea de smoală
Deseori într-o clipă fatală
Pervers, restriştea devorează misterul
Adieri de vânt mângâie ochii închişi
Cu razele din negrele găuri
Ţipă din neştiutele hăuri
Dureri şi speranţe ale celor proscrişi
Adieri de vânt mângâie gândul năuc
Ce-și urmează temerar destinul
Blestemat să înghită veninul
Recoltat insistent pentru puiul de cuc
PRIBEAG
Pribeag al timpului răpus
Periplul tău către apus
Prin fum şi lavă de vulcan
E doar cenuşă şi cancan
Abia revenit din exil,
Nu poţi juca un vodevil
S-au schimbat legile şi jocul
Ţie nu ţi-a surâs norocul
Priveşti mâhnit că alte curţi
Ţi-au furat şi ape, şi munţi
Din ce-ai avut nu ai nimic
Şi-n ţara ta eşti tot calic.
Pribeag al timpului răpus
Luceafărul nu a apus
Cât ai condeiul şi cuvântul
Sapă mişeilor mormântul!
SUPLICIUL PRIBEGIEI
Când am plecat în pribegie
Eram mâhnit c-am părăsit
Un neam pe veci legat de glie
Ce nu s-a lăsat umilit.
Când am plecat în pribegie
Eram deja un apostat,
Şi condamnat la sihăstrie
De comunismul blestemat.
Când cauţi insistent un vers
Rostit de vocile tăcute
Exilu-i deseori advers
În lumile necunoscute
Când am plecat în pribegie
N-aveam motive să exult,
Parcă plecam spre veşnicie
În veacul searbăd şi ocult.
De-oi fi chemat ca să slujesc
La porţi, în lumi fără simţire,
Voi lectura cum e fi resc
Poeme pentru nemurire.
CĂLĂTORIND
Călătorind în altă lume
Pe cărărui necunoscute
Voi tipări gânduri postume
Despre-ntâmplări neprevăzute.
Călătorind fără popasuri
Spre stelele îndepărtate
Am să ascult tăcute glasuri
Şoptite spre eternitate.
Călătorind spre universul
Cu astrele nemaivăzute
Neiertător va fi demersul
Judecăţilor rezolute.
Călătorind spre infinitul
De unde s-a născut pământul
Voi căuta meteoritul
Care-mi va găzdui cuvântul
ULTIMUL DRUM
C-un prieten bun, prea mulţi nu am,
M-am întâlnit acum un an
Îmi povestea crestând un ram
Cum viaţa noastră nu-i în van
Se pregătea senin de drum
Simţea că nu mai are timp,
Îşi urmărea un gând, în scrum,
Din jarul unui anotimp
Desaga şi-un toiag cioplit
Le-avea la scară, în cerdac,
Un prieten i le-a dăruit
Să aibă la sfârşit de veac
Stăteam lângă un foc mocnit
Şi depănam la amintiri
Era la ceas de asfi nţit,
Noi povesteam despre martiri
“Născuţi din piatră de granit”
De când Terra a apărut
Străbunii nu s-au umilit,
Poporul dac n-a dispărut…
Dar vremurile l-au albit
Când va pleca pe-un ultim drum
Se va-nsoţi de-un vers doinit
Căci jarul nu e numai scrum.
*
Unii se duc, dar alţii vin
Să apere ce ne-au lăsat
Urmaşii neamului divin
Chiar de Zalmoxe protejat!
RĂMAS BUN
De vei afl a că am plecat
Din lumea trecătoare
La crucea unui apostat
S-aprinzi o lumânare
Dacă pe fi la unei cărţi
Citi-vei versuri sumbre
Pierdută în singurătăţi
Să nu te temi de umbre
De-ţi va fi dat să mai auzi
Potop de vorbe grele
Privirile să le ascunzi
Cu-n braţ de micşunele
De-i auzi un cânt duios
Când vântul e rapsodul
Eu pe-un tărâm neprietenos
M-oi înfrăţi cu glodul
Când vei afl a c-am tipărit
Coperta cărţii mele
Deduce-vei că s-au sfârşit
Durerile rebele
-----------------------------------------------------
Virgil CIUCĂ
Flushing, New York, SUA
2012-2014
----------------------------------------
CIUCĂ Virgiliu, poet şi scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala Bucureşti) şi al Asociaţiei „Amicii Statelor Unite”. Născut în comuna Gherceşti, judeţul Dolj. A urmat cursurile liceale la Şcoala Normală de Învăţători din Craiova. A continuat cursurile medii la Liceul din Lupeni. Bacalaureat la Liceul „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Inginer, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti, promoţia 1966. Schimbat dintr-o funcţie de conducere sub pretextul că nu era membru de partid, a cerut în 1980 plecarea definitivă din ţară invocând discriminarea pe considerente politice şi încălcarea legilor ţării tocmai de către cei care trebuiau să le aplice şi să le protejeze. În 1985 a obţinut şi aprobarea de plecare, şi rezidenţă americană. Şi-a continuat studiile în Statele Unite devenind Master în „Management and Administration” la Politechnic University din New York, promoţia 1996. A lucrat în domeniul transmisiilor de televiziune prin satelit, dar şi prin staţii terestriale la mari întreprinderi precum Group W Satellite Commuication-Westinghouse, CBS, Viacom, Echostar şi Univision cu sediile în Connecticut, New York şi New Jersey. Volume de poezie publicate: „Blestem străbun” - Editura Semne, 2007; „Versete dumnezeieşti” - Editura Semne, 2008; „Pierdut în lume” - Editura Semne, 2010; „Chemarea la judecată” - Editura Semne, 2012; „Condamnarea” - Editura Semne, 2013. (George Roca, Rexlibris Media Group)