Quantcast
Channel: Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9029

Dominic Diamant: Poeme

$
0
0


G L A S U L

 

                        Mergeam pe drumul meu şi, deodată,ca fulgerat,am împietrit pe loc.Un glas a detunat ca o grenată şi m-a străpuns,de n-am avut noroc.

            -Hooo,că zărghiu mai eşti,ce e cu tine,de turuieşti şi nu te mai opreşti ? Ai speriat o lume,nu ţi-e bine ? Pe cine te-amăgeşti că păcăleşti ?

            Am întors capu,-am dat cu ochii roată,să văd,nemaiputând să mai îndur filipica atât de-ncrâncenată,dar nu era chiar nimeni împrejur.Şi,totuşi,glasul se-nfigea în mine şi mă făcea cu ou şi cu oţet,şi nu înţelegeam de unde vine,atât de imposibil şi discret.

            -Nebunule,stai locului odată ! îmi perora-n urechi,precis şi clar.Prea te repez(ţ)i,bătu-te-ar,să te bată,cu-aceleaşi vorbe spuse în zadar ! Nimic nu te justifică să turui cu-atât aplomb,ca un descreierat,şi niciodată,nici un muritor nu-i asigurat că poate fi salvat.Opreşte-te,ridicolul te-ngroapă la fiecare vorbă spusă-n vânt !

            -Dar nu mă pot opri,mă simt ca-n apă delfinii,peştii,numai când cuvânt !  Cuvântul inspirat mă reprezintă la tot ce fac şi spun îndrăgostit,cuvântul dulce mi-i roiala quintă,cu el de datorie mă achit,Şi-oricine-i fi,nu pot s-ascult de tine,când orice-avânt şi aripile-mi tai ! Cu el mă urc pe culmile divine,el mi-ndumnezeieşte drumu-n Rai.

            Dar glasul ascuţit,vitriolant,îl simt cum mă împunge cam de sus.

            -Oi fi tu cine-oi fi,de diamant,dar nu uita o clipă ce ţi-am spus !

                                                           -xxx-  

                                              

                                               CÂINELE BETEAG

           

                                   Sunt câinele ce-şi caută stăpân

                        De-o viaţă-l caut,rătăcind prin lume.

                        Ades mă plictisesc şi tot amân

                        Dar numai eu ştiu rătăcirea cum e.

                                   De-o viaţă,tot flămând,amuşinez

                        După o pradă scumpă, care-mi scapă,

                        Dar numai morţi şi sânge maidanez

                        Mă-ntâmpină,luaţi şi duşi de apă.

                                   Stăpâne,unde eşti,că nu mai ştiu

                        Încotro s-o apuc,vânând himere,

                        Simt cum mă pierd ca-ntr-un imens pustiu

                        Şi numai moartea sufletul mi-l cere !

                                   Am obosit,sunt şleampăt,nu mai pot,

                        Durerile şi bolile m-apasă

                        Mi-e dor de hramul Tău,cu cer cu tot

Şi mă visez mereu ajuns acasă.

                        -xxx-

           

            CINCI SONETE CUCUIETE

                        -cu schepsis-

           

            De unde aer,apă,foc,pământ

Ori universul care ne cuprinde ?

Materie şi gând de unde sunt ?

Interogaţii,toate suferinde.

            Nicicând nu vom cunoaşte un răspuns

Integrator,valabil pentru toate

Căci,oricât am cunoaşte,nu-i de-ajuns

De circumscris ceva ce nu se poate

            Istoria umană-i doar un curs

Aleator,ce-n albia-i se zbate,

Mai trudnic decât apa care-a curs

Asimilată de eternitate.

            Natura noastră n-a fost programată

Tot adevărul lumii să-l străbată.

                        -xxx-

 

            Dezmăţul lingvistic e-n toi

Orgia sintactică-n floare

Morfemele cad fulgerate de

Iureşul sado- şi maso-

            Nu se mai practică logica

Incontinenţa verbală

Culmi aberante-a atins,

De unde, tendinţa-ncifrării.

            Iar cei ce provoacă masacrul

Atinşi de un morb elitistic

Mai au şi tupeu să pretindă că

Arta prin ei progresează.

            Nărozii nu văd şi n-aud

Tumultul vieţii furându-i.

                        -xxx-

           

            Dacă bat câmpii-n fiecare zi

O fac pentru că altfel nu se poate

Mă străduiesc şi eu să pot a fi

Iar dacă eşuez,nu dau din coate

Nerăbdător fiind să mă afirm

Inconştient,cu-o operă precară

            Chiar de s-ar dovedi c-am fost infirm

Dorinţa mi-a învins această tară

Izbind în neputinţă cu folos

Anihilând entropica-i tărie

            Mă minunez,mă simt ca un colos

Atunci când izbutesc o poezie

            Nu dau doi bani pe un judecător

Tot farmecul fiind că ştiu să mor.

                        -xxx-

           

            D.Diamant de-i obsedat de sine

O scuză-motivaţie există.

Mai multe ipostaze-n el conţine,

Identităţi în stare paroxistă

            Nu-i narcisism şi nici infatuare

Intensul cult al propriei persoane

Cât M.B.Silu în vedere are

Destine de doi bani sau bilioane

            Iar dacă-ntr-adevăr luaţi aminte

Acest „je l’ autre” nu-i o vorbă goală

Maestrul ce vă tulbură nu minte

Atunci când să cuvânte se răscoală

            N-aveţi idee de ce este-n stare

Talentul, când ca soarele răsare.

                        -xxx-

           

            BĂTRÂN ŞI TÂNĂR

           

            Bătrân,cum de-o vreme mă simt,

Cu mulţi neuroni în scădere

Cum am tendinţa să uit

Cum îmi şopteşte un înger

Cum,în impas,sunt aproape

Să mă împiedic,să cad

Cum mă ajută un înger

            Şi plânsul se schimbă în cântec

Şi groaza căderii în dans

Simţind tot alaiul de îngeri

Asupra-mi în taină veghind

            O,Doamne,rămânu-Ţi dator

Cu toată minunea din mine

Şi-ar fi o ruşine să mor

Nedându-Ţi ce Ţi se cuvine.

                        -xxx-


Viewing all articles
Browse latest Browse all 9029