A face rău celor din jur
Și ție-n ultimă instanță,
Știind efectul și-așteptând
Să moară ultima speranță,
Scriind pe cerul vieții tale
NU-ul absurd, ca zid la toate,
Și-ncrâncenându-te să stai
Doar după,fără de păcate,
Privind cum mor în preajma ta
Cei care viață îți oferă
Ajunge, din păcat, blestem,
Iar devenirii, grea barieră,
Ce-abate Binele râvnit,
Coboară-n el alternativa
Și-n loc să te încoroneze,
Ți-aduce în program deriva.
Păcatul este o supapă:
Eliminare conștientă
A refulărilor impuse
Prin teama oarbă, nepotentă.
Inconștientul ne dictează
Doar sensul, ca necesitate,
Impulsul, calea și oprirea
Trec, prea adesea, prin păcate!
Singura care ne repune
În ECHILIBRU PROTECTOR
E CONȘTIINȚA—ax-lumină
Între creat și Creator.