Fiorul de foc
mă străpunge-n peştera arzândă
candele zeci
se-aprind în ochi de femeie
flămândă.
Flacără,
sclipiri de lumini seci
cad pe lespezi reci
„vino, pătrunde-mă
cu focul iubirii eterne
înalţă un munte
noian de plăceri,
ascunse mângâieri!”
Vise. Săbii de foc lovesc
un suflet tiptil pe sârmă
dorinţe şi iubiri topesc…
curg în şuvoaie… hoinăresc.
În locus amoebus, în suprem avânt,
Femeia va trăi din focul răsfrânt.