1. Metastaza iubirii
Ai fireşte ochi albaştri, gura dulce, părul lai,
Şi un voal croit cu grijă de vreun maestru de strai
Paşii tăi, expresia-ntreagă, trandafirii de pe buze,
Mi-amintesc neîncetat de cea mai scumpă dintre muze.
Tot ce vede ochiul meu în mirifica-ţi făptură,
Mai întâi mă copleşeşte, şi-apoi mă umple de ură
Ah! Aş pune totul, pe un proaspăt postament,
Şi-aş lăsa pe el sărutu-mi, ca un simplu ornament.
Iar cum aura-ţi celestă te încinge-aşa soresc,
Aş dori desigur, veşnic, negreşit să te privesc!
Nu eşti spin, eşti floare rară, clipa vie dintr-o poză
Poezia şchiopătează şi-uneori se schimbă-n proză.
2. Ca şi când
Pentru tine totul e ca şi când am fi pe o arcă,
E ca şi când am călători perpetuu către moarte
Cu pânzele jos, de amor şi de sfadă făcuţi leoarcă,
E ca şi când nu am avea nici o salvare aparte.
E ca şi când am trăi în vis şi cuvintele noastre,
Ar fi fluturi tineri ce se plimbă pe un prilej înserat
E ca şi când stelele ar rupe grilajul boltei albastre,
E ca şi când sentimentele defilează moderat.
E ca şi când totul e inutil şi absurd, şi fără fler,
E ca şi când nu există adevăr şi nici minciună
Urăsc acest ’ca şi când’, şi-aş vrea să mă dezic de el,
Urăsc că nu putem ieşi din poveste împreună.
3. Nopţi
Nopţi de trudă, nopţi ca varul,
Limpezi cum sunt norii toamna
Nopţi ce Luna îşi vrea darul,
Prefăcându-se în doamna.
Nopţi de chin şi râvnă pline,
M-aţi vrăjit o viaţă-ntreagă
Tinereţea mea cea tristă,
Parc-o văd într-o teleagă.
Mofturi agăţate-n stele,
Vi le dau, sunt ale voastre
Toate gândurile mele,
Toate nişte nopţi albastre.
Stau mereu cuprins de doruri,
Fermecat de slabe vise
Nopţi ca îngerii în stoluri,
Zboară cu-aripile-nchise.
Pătrund zorii şi anină,
Cu-ale lor capcane grele
Fluturi palizi de lumină,
Pe obrajii feţei mele.
4. Lumini de sânge
În bezna umedă, lumini de sânge,
Roiesc profund ca nişte ochi alerţi
Iar mâna mea sălbatică, le frânge,
Lăsând în urmă numai stropi inerţi.
E ceas târziu şi vraja nu mai bate,
Lumini se sting, dar altele apar
Sclipesc încet pe un crâmpei de noapte,
Căldura lor e rece, zâmbesc, apoi dispar.
Noapte fără vis, repaus trecător,
Parfum lugubru se-aşterne-n zare
Îngeri însetaţi, zbătându-se pe-un nor,
Cad unul după altul în uitare.
5. Cutia de chibrituri
M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri
De multe ori îmi imaginez că nu eşti tu,
că e doar lumina care cade pe covor
sfâşiată precum un trup ce se zbate în visare
Tremur, izbit de amorul anarhic,
înstrăinat ca o candelă sudată
de vitraliile unui lăcaş tot mai gol
Un fragil păcat la buza oaselor,
mă-nţeapă cu-atâta vânt şi-atâta singurătate,
încât sufletu-mi pare foarte greu
de parcă atârnă de el un înger
Gândul începu să-şi dea ultima suflare,
aşezat pe mâna catranului miop
sărutându-şi ecoul strigătului de ajutor.