Ştefan Doru DĂNCUŞ
DIN ROMÂNIA (2)
„F...” (sau „F word” cum zic englezii) este un cuvânt românesc mai exemplar decât orice cuceriri executate asupra poporului nostru de către diverse puteri vremelnice. Trib naiv şi fără vreo direcţie istorică sistematică, englezii au preluat acest cuvânt şi l-au făcut „fuck”. După marea revoluţie din decembrie 1989, o sumedenie de „oameni de bine” s-au gândit să dea conotaţii mult mai profunde acestui cuvânt ce aparţinea, înainte, doar bancurilor cu Bulă şi iată că acesta a făcut o carieră impresionantă în lirica poeţilor şi scriitorilor care au luat drept stea polară pe Marius Ianuş (cel care şi-a contestat ulterior opera).
Dar nu asupra acestui „deziderat” vreau să insist. Fructificarea semnificaţiei cuvântului mă interesează în acest moment. De-a lungul zecilor de ani de comunism, însemnătatea acestuia a făcut o incontestabilă carieră. După 1989, însă, a strălucit cu adevărat. În acest context milenarist, toată lumea „f...” pe toată lumea. Să luăm, totuşi, ca bază de pornire pentru ce voi spune în continuare, literele ce compun această zicere. Uitaţi-vă cu atenţie la fiecare literă; nimic nu pare ciudat dacă ne uităm la literele separate. Ele primesc valoare şi forţă doar atunci când sunt adunate. Şi totuşi, a folosi această adunare de litere în faţa feţelor simandicoase - pare de prost gust. Elenelor de tip Udrea, care-şi arată cracii pe internet atât românilor, cât şi Comunităţii Europene, nu le place să le pomeneşti cuvântul care le place de fapt cel mai mult. A fi ministru într-o ţară săracă implică, automat, o reţinere (abţinere) de la gesturi deplasate. Blondele noastre Elene nu ştiu ce este bunul simţ. „Cracele” lor, ţâţele lor cam pleoştite care sunt promovate pe tot felul de site-uri şi în tot felul de tabloide de către vreun fel de „paparazzi”, plătiţi să facă pe paparazzi, îmi aduc aminte de formidabila prestaţie a unei alte Elene – precursoarea lor – Ceauşescu.
Să ne gândim însă că aceasta este în logica firii. Să admitem că suntem contemporani cu toate orgiile şi mesele festive ale Elenelor de circumstanţă. Să admitem că limba română, aşa beştelită cum este de către inoportuni ca Horia Roman Patapievici, are totuşi o substanţă interioară care descalifică mai multe definiţii „străineze”. Cine se va uita la serialul „Oz (Închisoarea federală)” va afla stupefiat că limba engleză recentă a adoptat, incredibil, cuvântul „ţâţe”. În acest serial, „ţâţele” înseamnă punguliţe cu droguri, însă traducerea nu lasă loc de nicio interpretare: „give me two tits” (tr. dă-mi două ţâţe) sau „give me five tits” (dă-mi cinci ţâţe). „Ţâţe” – cuvânt românesc. Sau, mai nou: „mum” (mamă, se pronunţă „mam”). Iată expresii româneşti care au spart vocabularul celei mai puternice limbi de pe glob, în speţă, engleza. Faptul că limba română a deviat într-un fel de mahalagism englez ne bucură dar, în acelaşi timp, ne ridică şi ghilotina unui semn de întrebare de factură naţională: oare Elenele de tip Udrea să ne fi făcut această intrare? Nu ştim. „Stupid people” cum suntem noi, ar trebui să mergem cu jalba în proţap la cel mai mare conducător al nostru, respectiv preşedintele ţării. Să ne spună el despre ce este vorba când vorbim despre „fuck”, „tits” sau „mum”. Chiar dacă acesta, ocupat cu treburile ţării (aşa presante că nu ne va băga în seamă), ne va trimite la o altă Elenă, poliglotă de renume mondial, care ne poate învăţa, în primul rând, cum să avem „succesuri”.
Ceea ce spun aici nu sunt simple fabulaţii. Românii vorbesc limba română. Nu au alta la dispoziţie. Interesant este că, în timp ce limba engleză asimilează cuvinte româneşti, tot felul de Elene naţionale ne propun un vocabular propriu (probabil pentru a ieşi în evidenţă prin crearea unor noi cuvinte, neologisme, norme gramaticale, cum ar fi „ele vine”). Iar ciudăţenia abia acum devine vizibilă: noi, poporul român, la ce să ne racordăm? La ce iese pe gura Elenelor, sau la ce bagă ele în dânsele? Mai că-mi vine să cânt „Trăim în miezul unui ev aprins” (Nicolae Labiş)! 89.89.89...
PS. Aşa de mult le place englezilor „făcătura” de FUCK, încât devine o emblemă naţionala prin anagramare. „FCUK” citit deseori „fuck” este denumirea unui lanţ de magazine englezeşti de lux, raspândite în întreaga lume... pe marile artere comerciale din Anglia, America, Australia, Hong Kong, China, India. Devenită acronim, abrevierea vine de la „French Connection United Kingdom”, adică mai pe româneşte „Conecţia Franceză a Regatului Unit”! Pare ca o declaraţie de dragoste pentru fraţii lor de dincolo de Canalul Mânecii! Mai multe detalii pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/FCUK
Ştefan Doru DĂNCUŞ
Bucureşti
14 iulie 2013