ie de zi lucrătoare
cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit pământului ca o lubeniţă coaptă
departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche
de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început
..................................................................................................
naturam animae
au răstignit un om în toată firea
întâi l-au făcut tot mai mic
până când ochii erau gămălii
şi trupul băţ de chibrit
nu cântărea mai mult decât bobul de rouă
pe cornul melcului
apoi l-au făcut să tacă
i-au îngropat toate cuvintele
într-un şanţ tocit pe un disc de picup
în cele din urmă l-au prins cu totul
de rotiţele unui ceas de buzunar
ascuns la spate
ticăie din an în Paşte
.............................................................................................
Amintiri necenzurate
precum laptele de pasăre cu găluşte din albuş cleios, înghiţit fierbinte pe patul de convalescenţă după vărsat de vânt...
diafilmul cu Făt-Frumos din lacrimă, primul mort din viaţă albastru şi trist, preschimbat în apă rece de izvor....
sânii lungi şi scofâlciţi ai bunicii atâta de dragi, care face baie în lighean iarna lângă soba fumegândă...
păianjenul mare, negru şi păros din plastic, primit cadou prin poştă de la o fabrică de jucării...
povestea plină de sadism şi umor negru a lui Max şi Moritz, ilustrată pentru copiii de altădată...
piersica mare şi zemoasă, pocnind de frumuseţe, din care am muşcat la mare şi hop urechelniţa printre dinţi...
precum tu, cititorule cu gene lungi, şi eu, cea cu pixuri trei la un leu cumpărate în tramvai, stând de-o parte şi de alta a sârmei ghimpate...atât de firesc de sentimentali.