În cartea de polivalente eseuri / studii «pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textelor cronicarilor moldoveni», Normalitatea reacţionară: sinergia scris – făptuire – fiinţare cosmică, la Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce (2012)*, de Adrian Botez (doctor în ştiinţe filologice cu o superbă teză publicată în anul 2005, Spirit şi Logos în poezia eminesciană), Distinsul Receptor are prilejul de se situa între alte „nebănuite dimensiuni“ specifice umanismului cronicăresc valaho-moldav – recitit / revăzut cu acribie de autor –, are bucuria de a descoperi un „scânteietor-zeiesc trident“ cu neasemuită, originală forţă structuratoare / cristalizatoare de tip Yang (dar şi cu inerente arii rămase, ori dispuse „strategic“ în sfera Yin):
(I) „Letopiseţul Ţării Moldovei“ – în varianta liturgică a lui Grigore Ureche, având ca nuclee iradiant-ideatice / macrotematice: Arheul Ştefanic (cf. «2. Arheul Ştefan cel Bun / Sfântul», p. 42 sqq.), topos-ul sacru, nomos / anomos, „normalitatea“ reacţiunii etc. (pp. 23 – 98);
(II) „Letopiseţul Ţării Moldovei“ – în varianta liturgică a lui Miron Costin, având ca nuclee iradiant-ideatice / macrotematice: centri falşi / reali ai „Logosului Ritualic“ – înfrângerile temporale / istorice „ca dureri personale“, raportul „pulverizare semantică“ – „Logos de Neam“, menţinere în „starea de reacţionarism“ etc. (pp. 99 – 160);
(III) „Letopiseţul Ţării Moldovei“ – în varianta liturgică a lui Ion Neculce, având ca nuclee iradiant-ideatice / macrotematice: pace veşnicită / pace sulemenită şi Patrie («ca neputincioasă plimbare»), autentic-reacţionarism, invers-reacţionarism etc. (pp. 161 – 262).
„Deschiderea“ lucrării se face printr-un Argument, cu „luminători“ strategic repartizaţi / plasaţi aproape la fiecare petală-capitol din corola cărţii, argument unde autorul evidenţiază – cu mai toată încredinţarea – problematica lucrării în „unghiuri noi de atac / fugă“: cronicarii valahi «trebuie socotiţi ca făcând parte [...] din Logos-ul Întemeietor şi Mântuitor» (p. 5); cronicarii valahi, «simţind infiltrarea Demonului Temporal-Istoric [...], înalţă Liturghia Celestă, [...] constată [...] o falie, o rană hidoasă, a Nerecunoaşterii Identităţii de Sine» a poporului Pelasg > Valah (cu privire la etnonimul Pelasg > Valah, înainte de-a merge mai departe cu prezenta „radiografie“, spre a îndepărta „semănătorii de confuzii“ istorice referitoare la al nostru Neam / Popor despre care Herodot, în orizontul anului 450 î. H., ne-a spus că „este cel mai mare popor din Europa“ şi – din Eurasia – „al doilea ca mărime după poporul indienilor“, reamintim Distinsului Receptor: 1. poporul nostru, cel mai mare din Europa timpurilor antic-herodotice, se numea şi era cunoscut drept Poporul Pelasg [> Pelag] şi că etnonimul acesta – după cum demonstrat-am în nenumărate articole / studii, lucrări – a evoluat în Valah [>Vlah]; 2. în orizontul anului 1600 î. H., când a avut loc Reforma Zalmoxianismului, s-a divizat – din punct de vedere religios, nu de alt soi – în două: Dax > Daci [„oamenii-sfinţi“ dintre Pelasgi > Valahi, cei închinători la unicul, singurul Dumnezeu al Cogaionului] şi Thrax > Thraci [închinători la vechii idoli / zei ai Cogaionului]; 3. din „Istorii“ şi până în zilele noastre, de euro-etnonimul Pelasg > Valah, ţin cele câteva sute de „regio-etnonime pelasge > valahe“: arădeni, ardeleni, argeşeni, aromâni / macedoromâni – „pelasgii > valahii / românii din Dacia Sud-Dunăreană / Macedonia Antică, bănăţeni, basarabeni, bessi, bihoreni, bisalţi, bistoni, briceni, brygi, buzoieni, cărăşeni, chirmiani, ciconi, clujeni, constănţeni, crestoni, crişeni, crobyzi, dâmboviţeni, dersai, dobrogeni, dolonci, donduşeni, drochieni, dubăsăreni, floreşteni, geţi, glodeni, gorjeni, hedoni, ieşeni, istro-români – „pelasgii > valahii / românii din antica Dacie de Vest, provincia Sigynia, cu Dinaricii şi Istria-pennisulă, leoveni, maramureşeni, meglenoromâni – „pelasgii > valahii / românii din Dacia Sud-Dunăreană, aria Meglen, aparţinând în cea mai mare parte Greciei de azi, mehedinţeni, moldoveni, munteni, nipsei, nisporeni, ocniţeni, odomanţi, odrisi, olteni, orheieni, peţi, prahoveni, râşcani, sângerei, sapei, sarţi, sibieni, sorocani, suceveni, teleneşti, teleormăneni, timişeni, trauşi, ungheni, vâlceni etc.; pentru lămuriri / detalii, a se vedea lucrarea noastră mai recentă, La început fost-au sâga, sîgetul, siginii..., apoi Sarmisegetusa..., 2012 – http://www.banaterra.eu/romana/files/003-2012_29_aug_pachia-tatomirescu_ion_la_inceput_fost-au_siga_24_iulie_2012.pdf); cronicarii valahi, «regăsesc Soluţia Scrisului ca pe o formă de Yantrică (hieroglific-mandalic-mântuitoare !)» (p. 6); cronicarii, domnitorii / voievozii, sfinţii / martirii ş. a., «la Temelia Lucrării de Exorcizare Temporală, trebuie puşi, laolaltă», întru înrăzărire din «Logos-ul Războinic Ştefanic...» (ibid.); Logosul Pelasg > Valah «este, de fapt, locul / spaţiul de fuziune al rugăciunii dimpreună făptuitoare prin auto-jertfire, al marilor duhuri / genii ocrotitoare...» (p. 9); «societatea românească şi mondială [...] duce lipsă de spirit reactiv / reacţionar (care, la rându-i, este epifania însăşi a Vieţii); adică duce lipsă de normalitate»; demonul din inima Duhului Valah (Dacoromânesc) este «trădarea...; dar nădăjduim că re-găsirea Sinelui Celui Hristic-Eroic va determina şi distrugerea acestui morb satanic al trădării» (p. 12); etc.
______________________
* Adrian Botez, Normalitatea reacţionară: sinergia scris – făptuire – fiinţare cosmică, la Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, eseuri, Râmnicu-Sărat, Editura Rafet, 2012 (pagini A-5: 294; ISBN 978–973–146–205–9).