Quantcast
Channel: Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9029

Marin Voican-Ghioroiu: Testamentul lui Eminescu

$
0
0

[Limba română - mamă bună

 "ca un fagure de miere"

Niciodată nu va piere!]

 

Ştiu bine ce greu vă este să scrieţi versul lapidar...

Pagini înnegriţi de-a surda, cum e  proză din ziar.

Că n-au cap şi nici la coadă rima nu se potriveşte;

Iar ca să reţină-o strofă... în zadar se chinuieşte

Să-nţeleagă cititorul, fiindcă-n versul dezlânat...

Româneşte nu vorbiţi, Limba sfântă aţi trădat!

Nu mai vreţi în România!... Cu bandiţii vă-nhăiaţi;

Farisei, ce gând aveţi, şi mereu mă condamnaţi?

O, eu am timp, căci veşnicia nu e dată orişicui...

Dar citesc în altă limbă versul şubred, gol şi şui.

Unde-i Limba învăţată de la buna voastră mamă,

Cui vă adresaţi şi scrieţi, cine vă mai ia în seamă!...

Cruce-mi fac şi-ntreb: versul vostru cum de trece,

Cînd e searbăd şi acrit? Pălmaşi, praful se alege

Şi de limbă, şi de rimă, de dactilă, ritm şi vers...

De-mi sunteţi urmaşii mei,  altă limbă aţi ales.

Văd, n-aveţi  pic de ruşine pentru oamenii cinstiţi:

Hei! în ţara cui vă credeţi, chir... pe cine slugăriţi?

Din ce bani vă face plata; mai aveţi ceva să daţi?

V-aţi trădat ţara şi Limba, ca tâlharii vă purtaţi.

Nume nu puteţi lăsa, cui prin minte-i poate trece!...

Nu iubiţi Limba şi portul, banul pentru voi e lege...

Şi religie vă este. Lustruind şi lingând pe potentaţi,

Ţinta vreţi să o atingeţi, să fiţi mari, să fiţi bogaţi?

Voi ce scrieţi, e cenuşă… şi nici ea n-o să rămână!

Nu conştiinţa v-ar mustra, fiindcă ce scoateţi din gură

E atât de rău. Pirul nu se-ndură să crească în arătură,

Se sufocă. Ce atingeţi se usucă, este pulbere şi zgură.

O, cât de bine-aţi reuşit, ce succes, pigmei vânduţi...

Limba dulce o ciuntirăţi, mimi perverşi şi-mbogăţiţi.

Voi de straie-aţi dezbrăcat-o, lipsind-o de conţinut,

Aţi uitat că va fost mamă, cînd la sânul ei aţi supt...

Dacă gândul îl aşterneţi peste coală ce-o s-apară,

Daţi-i formă, armonie ca să-nţeleagă, bunăoară...

Tot românul să priceapă ce vreţi voi să transmiteţi;

Cine credeţi că reţine scrisul sterp, vânduţi poeţi!?

Nu vreţi să mă copiaţi? Zău! Cine v-a cerut? Spuneţi!

Dar să scrieţi ca românul, că vă-ntreb: de ce nu vreţi?

Dacă strofa-i  clară, simplă, cum românului îi place...

Dragi urmaşi, puteţi să scrieţi poezii, de-mi ştiţi face.

Dacă-n piept inima voastră bate a clopot dogit...

Nu simţiţi versul cum cântă, sufletul nu-i copleşit

De iubire şi plăcere... când ascultă limba sfântă,

Mintea nu percepe versul, strofa-i veşnic întreruptă.

Dacă toate ce v-am spus, în urechea voastră sună,

Versul vine, strofa curge lin, ca melodia pe strună.

Doar atunci se-aştern pe file şiruri de mărgăritare...

În grai dulce fără seamăn care,  mama iubitoare

Ni l-a strecurat în suflet, ca pe-o muzică de vis…

Cu trăiri, doine de dor, of!... ea din inimă ne-a spus:

“Să le duceţi mai departe, sfânt a noastră bogăţie,

Nu uitaţi Limba şi Portul, nici frumoasa Românie!”

Iar vă-ntreb: ce gând aveţi, ce speranţă vă animă?

Pe soclu urcaţi prostia, şi-o credeţi că e sublimă!...

De ce-o faceţi hulind  mama, care v-a hrănit cu lapte...

E păcat, nu stâlciţi limba, vă opriţi, nu se mai poate!

N-aveţi voie să lăsaţi printre flori crunta  otravă...

Alte flori veţi otrăvi, iar pedeapsa-i foarte gravă!

Nu-i o pierdere căci ţara  de voi uită. Nici n-aţi fost...

Viitorul vă condamnă, fiindcă-aţi scris atât de prost.

Vrând-nevrând, câte-un copil a voit să vă citească;

Asta-i crima ce-aţi comis: mintea lor copilărească

A luat  de la voi prostia…(în care-mi sunteţi bogaţi),

Ţara-ntreagă a cuprins răul; este timpul să-ncetaţi!

Ştiu, slujiţi să prindeţi banul, în pungă să-l strecuraţi?

Dar vă mai trebuie chemare. Nu aveţi? Să renunţaţi!

...Prostul stea în banca lui, nu ca păduchele-n faţă;

He-he! de voi ţara e sătulă şi tot minte nu se-nvaţă,

Că atât o sufocarăţi, mi-aţi răpus-o, nu mai poate

Să înghită cu sughiţuri la minciuni prea gogonate...

Poporul-i sătul, nu mai rezistă, foamea îl pândeşte,

Din sărac ce-a fost odată… zi de  zi îmi sărăceşte.

Cum în testament v-aş trece? Istoria, să vă şteargă!

Nu ne trebui impostori ca, din Limba noastră dragă,

Să încropească un talcioc din jargoane-mprumutate...

Cum să-mi fiţi mie urmaşi?  Cioplitori de oale sparte!

 

 

În loc de epilog:

Ţara, cum să piardă poezia, versul prins în strofa ei?

De pe lista de urmaşi eu v-am şters dintr-un condei!


Viewing all articles
Browse latest Browse all 9029


<script src="https://jsc.adskeeper.com/r/s/rssing.com.1596347.js" async> </script>