Privind din Centru realitatea romanescă nu se deosebeşte de cea din alte ţării de la Periferie. Alta este fireşte perspectiva Periferiei raportându-se la Centru, de unde vin impulsurile politice, socio-economice şi nu în ultimul rând cele teologice. Statul şi Biserică, iată tema dialogului de mai jos a unui cercetător din Centru şi a unuia de la Periferie, din afară şi din România, ambi animaţi de a găsi adevărul, nu argumente inpotriva adversarului.
Viorel Roman: În 1989 era clar că refacerea statului român se va face printr-un dialog cu Roma. De aceea a venit Fericitul papa Ioan Paul ÎI a intrat tara în UE/NATO.
Ion Olteanu: În fapt şi de drept, statul comunist (proprietar quasi universal cu o birocraţie sovietizată adică fără nici-un respect faţă de cetăţean) nu a fost reformat ci desfiinţat, ceea ce a provocat o pierdere uriaşă în plan economic şi social, pentru că:
A) Industria, agricultura sisistemul de irigaţii au fost demolate.
Eu ştiu că Ceauşescu, prost sfătuit şi manipulat, a creat o industrie care nu ţinea seama nici de pieţele estice şi nici de cele vestice. În plus, idioţenia cu forţarea în anii 80 a rambursării datoriei externe a mâncat un deceniu din viaţa morală a tehnologiei importate. În 1980 produceam la un nivel calitativ apropiat de cel occidental şi superior celui estic dar în 1990, multe capacităţi industriale erau depăşite tehnologic iar calitatea produselor era scăzută din cauza componentelor şi materialelor indigene de proastă calitate. Marea dezordine financiară şi valutară a creiat o criză generalizată, care a paralizat total investiţiile. Excepţie făceau doar Casa Poporului şi cele două mari bulevarde nou croite în urma demolărilor. Pierderile prin demolare şi dirijarea puţinelor resurse spre investiţii neproductive (în 1989, Bucureştiul avea excedent de locuinţe şi de spaţii de birou) au secătuit ţara. În 1990, cu cei 1,5 miliarde dolari SUA moşteniţi de la Ceauşescu puteam foarte bine să lansăm un program de readucere la viaţa a capacităţilor de producţie în domeniile care aveau piaţa de desfacere. Marele demolator Petre Roman a optat însă pentru a defini industria un cimitir de fier vechi, ceeace după alţi 10 ani a şi ajuns să fie iar România a devenit un mare exportator de fier vechi. Oare acest comportament al tânărului nostru Premier a izvorât numai din prostie?
B) Principalele componenteale economiei nationaleau fost desfiinţate
Marii noştri economişti (Văcăroiu şi Postolache) au preferat să lanseze programul antiinflaţionist prin import de bijuterii şi de electronică modernă, pentru a absorbi banii pe care Guvernul îi aruncase pe piaţă, obligând toate întreprinderile să restituie părţile sociale cumpărate de populaţie şi lăsând astfel industria fără fonduri de rulment. Guvernul de atunci a lovit crâncen economia şi prin desfiinţarea proprietăţii statului (Legea 15/1990) dar fără a stabili un sistem de gestionare a societăţilor comerciale înfiinţate peste noapte şi înainte de adoptarea L 31/90 care reglementa regimul Şoc. Comerciale. Nepunând nimic în locul fostului proprietar, economia naţională a intrat într-o derivă dezastruoasă. Concomitent au fost lăsate la îndemână hoţilor dotările tehnice din agricultură, IAS-urile şi CAP-urile. Creditul intern a fost abolit prin retragerea BNR din această activitate şi crearea BCR, banca inprovizata şi fără bani. Ani de zile nu a mai funcţionat creditul intern iar cel extern nu apăruse încă. Banca de Investiţii, singurul creditor al Industriei şi-a încetat activitatea. Banca Agricolă şi BRCE, responsabile cu finanţarea agriculturii şi a comerţului exterior s-au apucat de hoţii. Toate ministerele au fost transformate în institute de cercetare pentru uzul informaţional al noilor politicieni, care, în mod covârşitor erau oameni fără nici-o pregătire sau experienţa în gestionarea economică. Au fost desfiinţate Bazele de aprovizionare (BATM) astfel că fiecare fabrică trebuia să-şi importe materiile prime şi materialele necesare producţiei. Am trăit acea perioadă că membru al administraţiei centrale şi am cunoscut foarte bine, atitudinile criminale ale Guvernului şi ale oamenilor de nimic infiltraţi atunci în Administraţia centrală. Insistenţele mele disperate de a menţine ordinea au fost imediat catalogate ca încercări de revenire la metode staliniste de conducere a economiei (vorbele lui Petre Roman, aprobate cu entuziasm de ceilalţi aplaudaci din Guvern). Încă de atunci mi-am arătat dezacordul faţă de Petre Roman şi şleahta lui de lichele sau inconştienţi (Văcăroiu, Draganescu, Zisu, Vatasescu, Severin, Aurel de la Cluj, Postolache şi mulţi alţii). Ca urmare, până în 1993-1994, economia românească fusese dusă înapoi la nivelul anilor 50. În toate întreprinderile s-a constituit în următorii 3-4 ani binomul Director/Preşedinte de sindicat care împreună cu birocraţia Administraţiei centrale au lansat uriaşele reţele de corupţie şi au înstrăinat avuţia naţională pe nimic. Şi astăzi, cei mai mulţi nu fac deosebirea între dezetatizare şi privatizare. În continuare, înstrăinam pe căi legale sau prin corupţie părţi importante din proprietatea statului român. În acelaşi timp fiscalitatea este aşezată aproape integral pe umerii întreprinzătorilor autohtoni, singurii în măsură să construiască o economie privată (aceasta este adevărata privatizare) orientată spre progresul României. Investitorii străini, beneficiază de regulă de facilităţi fiscale şi de altă natură iar profiturile lor sunt repatriate sau folosite pentru a-şi extinde proprietatea.
C) Au fost desfiinţate instituţiile Statului
Pe de altă parte, Iliescu a ucis statul român, adoptând hotărâri criminale atât în decembrie 1989 cât şi ulterior. Aveam un Parlament. Dece a trebuit să fie desfiinţat şi creat un organism fără noimă: FSN. Nu puteau fi înlocuiţi conducătorii Parlamentului şi păstrat Parlamentul până la alegerile din luna mai 1990 pentru-ca un Stat fără Parlament se transformă într-o Gaşcă de uzurpatori. Guvernul fusese oricum înlocuite dar încă din luna ianuarie 1990 acesta s-a derobat de responsabilităţile economice, inpingand rezolvarea problemelor spre Agenţii economici şi spre mecanismele economiei de piaţă, care bineînţeles nici nu începuseră să funcţioneze. Deci, Guvernul funcţiona numai pentru a gestiona viaţa politică şi a rezolva solicitările celor din Gaşcă.
Frontierele ţării au fost deschise iar exportul se făcea fără nici-o control, calea sigură pentru înstrăinarea avuţiei naţionale şi formarea marilor inbogatiti, care până astăzi controlează statul, administraţia şi economia. Guvernatorul BNR se plângea atunci că încă nu avem Piaţa energiei. Dar noi nu mai aveam nici-o piaţă. Ţăranii au fost lăsaţi la cheremul hoţilor turci şi arabi să le colecteze cerealele în timp ce silozurile statului se umpleau de şobolani şi de lilieci. Fructele şi legumele putrezeau pe câmp, fermele zootehnice erau depopulate iar creşterea animalelor în gospodăriile ţărăneşti era limitată la propriile nevoi. În aceste condiţii, valoarea deficitului comercial a depăşit repede valoarea întregului export pe vest realizat în 1989. Foarte rapid a fost desfiinţat Monopolul Statului dar nu s-a pus în loc nimic. Şi astăzi, după 23 de ani Monopolul Statului este, în fapt, înlocuit cu Monopolul Privat. Primul era prost gestionat dar ultimul nu este supus nici-unui control. Dece s-a acţionat ca Statul român să rămână fără principalele instituţii? Cine l-a îndemnat pe Iliescu să procedeze aşa? Dece nu a apărat ordinea care cât de cât era în ţara dându-i nouă orientare politică? Oare inducerea haosuluisi şi înlocuirea ordinei legale cu bande de bătăuşi au izvorât numai din nepriceoperea celui autodeclarat „liber cugetător “sărac dar cinstit? Sau realitatea se regăseşte în acţiunile celor care au atacat în mod crminal statul român, reuşind să-l desfiinţeze total, ceea ce nu s-a întâmplat nici în primul război mondial când a fost ocupată cea mai mare parte a ţării? Deci, în 1989 şi în anii următori nu a avut loc nici-o refacere a Statului român. Pe de altă parte nici nu pot susţine că în acei ani blestemaţi, Statul român a început un dialog cu Roma. Principalii autori externi ai dezastrului economic şi social de atunci au fost politicienii de doi bani ai occidentului, lichele din economia de piaţa vestică, evreii puşi pe inbogatire, răzbunare şi război anticreştin. Desigur că romanii folosiţi de autorii externi au provenit din gunoiul social adunat în anii comunismului.
Viorel Roman: Situaţia catastrofală a Statului este clară, pe de altă parte B.O.R. se vrea, declară autonomă faţă de noul stat din UE, dar solidara cu Moscova.
Ion Olteanu: Prima parte o consider o situaţie conjuncturală şi se referă la autonomia de clasa politica şi nu de stat. BOR nu poate ierta trădarea politicienilor că au acceptat aquisul, legile Europei occidentale şi obligaţiile de membru al UE, care reduc foarte mult din ascendentul BOR faţă de mireni şi faţă de instituţiile statului. Dacă mâine am ieşi din UE, BOR-ul ar fi cel mai puternic aliat al Statului. Chiar şi astăzi, BOR-ul sprijină statul român dar încearcă să se distanţeze ideologic de politica vesteuropeana a Guvernului. Acţiunile antieuropene ale lui Dan Voiculescu şi Crin Antonescu au în spate îndemnurile ortodocsiei ruse şi romane. Cât priveşte solidaritatea BOR cu Moscova, ai pe deplină dreptate. Eu nu am întâlnit, un copil care să nu fi preluat anticorpii (codurile) din laptele mamei. De unde atâta putere a BOR-ului să se rupă de mama lui?
Viorel Roman: Statul român se vrea occidental, Biserica orientală(?!). S-a renunţat la simfonia constantinopolitana dintre stat şi biserică la Bucureşti? Avem de a face cu o nouă erezie?
Ion Olteanu: Consider că exagerezi în ceea ce priveşte orientarea statului român. Acesta nu se vrea occidental ci doar declară că îşi doreşte o apropiere de occident. În realitate, statul român, condus de feudalii/boierii ortodocşi vrea să rămână în orient. În orice caz, Preşedintele, Parlamentul, Guvernul, Justiţia îşi îndreaptă ochii spre occident numai atunci când sunt în pericol interesele personale ale politicienilor sau funcţionarilor, care populează aceste instituţii ale Statului. Experienţa ultimilui an oferă nenumărate şi nepieritoare exemple de confirmare a acestei afirmaţii. Cât priveşte simfonia dintre stat şi biserică, nu cred că există vre-o tendinţa de slăbire. Ea chiar dacă nu se aude, se simte însă puternic. Desigur că Ierarhia ortodocsa uneori şuşoteşte vorbe dizidente prin conclavurile sale dar la lumina zilei, politicienii zilei sunt căutaţi şi curtaţi de fiecare ierarh mai important. Nu te amăgi că maine-poimane, romanii speculând lipsa simfoniei se vor refugia în braţele Romei. Te asigur că vei găsi şi peste mulţi ani aceasi ortodocşi romani năclăiţi în sosul antioccidental pregătit cu atât sârg de preoţime. S-ar putea ca unii „cetăţeni ai Europei“ să mimeze altă piesă dar în suflet vor rămâne ortodocşi autentici încă mulţi ani. Aminteşte-ţi cât timp i-a trebuit Romei şi barbarilor să renunţe la zeii lor, chiar după ce Împăratul a impus creştinismul. Inerţia sufletului şi a credinţei se consuma în secole.
Viorel Roman: Puciul parlamentar recent, un guvern cu de trei ori mai mult miniştrii că Germania, cu funcţionari plătiţi mai bine decât că cei din sfera productivă, nefolosirea fondurilor UE, clientelism algoritmic, corupţie cu larg caracter de masă etc. Ilustrează incompatibilitatea şi blocajul unui stat ortodox numai mimetic în UE/NATO.
Ion Olteanu: Nu am comentarii. Aşa este. Dar înţeleg că recunoşti mimetismul Statului român, atunci când se declară orientat spre Occident.
Viorel Roman: Situaţia din Grecia, Cipru şi Bulgaria nu-i nici ea mai încurajatoare.
Ion Olteanu: Mie mi se pare că situaţia de acolo nu este atât de gravă ca în România. Grecii şi Ciprioţii au un nivel de trăi mai ridicat. Ei fac scandal că să nu îşi piardă privilegiile. Biserica lor este mai aproape de izvoare. Nu bea apă cu canciocul slav. Bulgarii, speriaţi de turci, prefera să ajungă în braţele protestanţilor. Pe când la noi, ortodocşii securişti văd speranţe în monahism şi în masonerie (vezi cugetările d-lui Dragomir Gheorghe, fost adjunct la SIE). Bineînţeles că s-ar dori ca cele două salvari să vină prin aeroporturile Seremetevo şi Vnukovo.
Viorel Roman: Ce-i de făcut? Anul viitor partidă ortodoxă FRN, PMR, PCR, FSN, PSDR, PSD, PC, PNL, USL vrea să sărbătorească 25 de ani de la aşa zisa Revoluţie, continuitatea cutumelor fanariote, greco-pravoslavnice în cea mai săracă ţară din Europa?
Ion Olteanu: Prea puţin mă interesează ce vor să sărbătorească cele 10 mii de lichele, care au preluat puterea în Statul român. Pe mine mă interesează prostia oamenilor de rând. Voi reveni la sfârşit asupra acestei teme.
Viorel Roman: În realitate ceea s-a petrecut în anul de graţie 1989 e un eşec imens, pentru că nu a refăcut unitatea creştină.
Ion Olteanu: Aşa este. Principalul vinovat este însă Vaticanul. În cei peste 1000 de ani în care a educat populaţia occidentală şi birocraţia laică să respecte cele 10 porunci, Vaticanul a învăţat că mulţimile nu trebuie lăsate de capul lor. Dece i-a trebuit Vaticanului 10 ani să înţeleagă că romanii şi alte popoare estice sunt şi ei creştini şi ar trebui reeducaţi după năpasta ortodoxo-comunista? Nu avea Vaticanul împreună cu statele occidentale forţa administrativă şi economică să-şi asume această misiune? Cei 200 milioane de ortodocşi nu cred şi ei în Isus Hristos? Nu acuz Vaticanul că nu a făcut el în estul Europei ce trebuia de secole să facă bisericile ortodocse naţionale dar nici nu-mi vine să las problema în vânt, constatând doar eşecul în realizarea unităţii creştine. O mie de ani, catolicii au dat vina pe statele naţionale din estul Europei că au susţinut schisma religioasă. Dar în 1990, nu mai aveam stat naţional. Dece în acel moment, Vaticanul nu a acţionat şi a aşteptat până în 1999 să dea primul semnal că se gândeşte şi la creştinii ortodocşi din România? Dece atunci, când a început să se gândească, a manifestat atâta pudoare în a acţiona asupra birocraţiei ortodoxo-comuniste, care a supravieţuit desfiinţării structurilor statale comuniste şi acţionează până astăzi să refacă acelaşi stat ortodocs şi antioccidental? Nu ştiau că statul german, după distrugerea lui totală în 1945, a fost refăcut în câţiva ani tocmai de către birocraţia germană care supravieţuise?
Viorel Roman: Aşa că acuma Rusia se reface în parametrii satrapiei euroasiatice şi aspiră spre vest, spre Balcani, iar România şi Moldova au din nou opţiunea: Roma sau Moscova?
Ion Olteanu: Rusia are o populaţie cu puternice influenţe asiatice. Este o mare întrebare dacă creştinismul va reuşi vreodată să o elibereze de aceste influiente. Biserica Ortodocsa Rusă sunt sigur că nu o va face, pentru că ierarhia ei poartă puternice vestminte ale credinţelor asiatice. Cât priveşte România şi Moldova, ele vor dansa între Roma şi Moscova, atâta timp cât Vaticanul nu-şi va asuma responsabilitatea pentru creştinii din estul Europei. Meritul lui Pavel este că, adresându-se neamurilor barbare a deschis căile pentru înmulţirea creştinilor şi deci pentru creşterea forţei lor în lume dar Petru este cel care şi-a îndeplinit misiunea primită de la Isus Hristos şi a pus piatra de fundaţie la Biserica LUI. Dacă Vaticanul se consideră apărătorul Bisericii lui Isus Hristos, atunci Vaticanului să-şi asume reponsabilitatea pentru toţi creştinii. Îmi este teamă că stăruinţa Vaticanului de a înmulţii creştinii în Asia şi Africa este o manifestare a Tonen ideologiei sau în limbaj comunist „valovaia”. Este important numărul creştinilor, dar Europa a fost şi trebuie să rămână un continent creştin. Apostolii au creştinat Europa şi nu i-au împărţit în catolici şi ortodocşi. Autorii schizmei rămân Vaticanul şi ierarhia Bisericii din Constantinopol. Trupul lui Isus Hristos sângerează şi azi din cauza lor.
Viorel Roman: Eu pledez pentru Roma, pentru emacipare, pentru o Biserică Romanescă şi un nou stat de tip occidental, care să nu mai fie tolerat cum au fost sute de ani ortodocşii ardeleni în Sfântul Imperiu Roman şi astăzi mai toţi romanii şi ţiganii în occident.
Ion Olteanu: Suntem foarte mulţi romani care pledam pentru aceasi cauza. Marea deosebire este că d-ta traiesi în superordinea din Bremen iar noi ne trezim în fiecare zi în mirosul şi grohăitul de cocină. Problema este cum să ieşim din această mizerie? Oare suntem noi romanii DE AZI capabili să găsim calea? Îmi este teamă că fără toiagul binevoitor al Vaticanului nu suntem capabili. Anii ortodoxo-comunizmului ne-a îndobitocit şi după 1989 se depun toate silinţele să nu ne dezmeticim. Pe de altă parte, noi creştinii ortodocşi nu suntem copii ca să putem fi aliniaţi şi îndemnaţi să mergem în şiruri orânduite. Între timp am crescut şi din cauza a tot felul de deprinderi rele, simplul îndemn să ne unim cu Roma nu ajută să sărim peste umbra noastră.
Viorel Roman: Pe lângă propagarea idealului de mai sus, faptul că dialogul cu Roma este subminat la Bucureşti lămureşte şi o serie de fenomene, care altfel sunt mai greu de intales. De ce au ortodocşii salarii de zece ori mai mici ca în vest, de ce sunt ei monitorizaţi, rău văzuţi, de ce nu li se iartă datoriile?
Ion Olteanu: Problemele materiale au o mare importanţă, acolo unde situaţia se înrăutăţeşte (Grecia, Spania etc). Desigur că şi romanii îşi doresc să o ducă mai bine. Dar la noi există o mare rezervă de răbdare. Iliescu şi cu Roman au reuşit să aducă în anii 90 venitul romanilor la 1-2 euro pe zi. Azi este de 5-10 euro pe zi. Crescând aceste venituri cu câte 1 euro/zi în fiecare an, am putea avea o pace socială timp de mulţi ani. Pe această aşteptare modestă mizează SPD-ul. Baronii lor au înţeles că pot ajunge miliardari dacă asigura acest mic progres pentru ceilalţi. Problema cea mai mare a romanilor este că resimt cu o mare durere lipsa ordinii şi a respectului faţă de lege/contract, clientelismul, risipă şi hoţia nepedepsita. Acesta este motivul principal al respingerii lui Traian Băsescu. Presupun că în ultimele săptămâni s-au lămurit mulţi romani cât de mult iubeşte dl. Băsescu principiile şi ţinuta consecventa şi cât de dispus este la propriul sacrificiu. Îmi pare rău de ardeleanul Emil Boc, om cinstit şi corect, că s-a lăsat terfelit că o cârpă. Mai cu seamă, tineretul ieşit din puzderia de universităţi unde li s-au servit zilnic gogoşile capitalizmului şi ale globalizării precum şi romanii care au plecat în occident să muncească sunt revoltaţi de mizeria socială şi politică din ţară. În câţiva ani se vor duce în veşnicie actualii pensionari, înclinaţi să se gândească în primul rând la Lumea de apoi! Pe ei îi satisface BOR-ul. Marele pericol este că populaţia activa se sufocă, se umple de venin, intră în derută şi se alieniază. La salvarea acestor creştini să se gândească Vaticanul. Aceasta este marea problemă a naţiunii romane. Soluţia d-tale (Unirea cu Roma!) nu mai este valabilă. Menţinerea pe agenda a acestei idei are valoare pentru a înţelege dece creştinii occidental au ajuns la ordine, în timp ce noi cei din orient ne bălăcărim în această mlaştină socio-politica. Desigur că şi creştinii occidental au problemele lor, care nu sunt minore, dar, în final societatea occidentală este mult mai avansată. Odată, înţeleasă cauza suferinţelor noastre, a ortodocşilor, nu înseamnă că avem şi soluţiile pentru înlăturarea ei. Sper că Vaticanul nu considera că dacă de mâine bisericile ortodocse s-ar supune Papei, de odată, aici în est ar curge laptele şi mierea. Cunoaştem amândoi situaţia din fostul RDG, unde integrarea în standardele occidentale nu este încheiată nici azi, deşi acolo au fost făcute toate demersurile pentru alinierea la occident. În afară de această abordare obiectivă nu trebuie ignorată latura subiectivă. Ierarhia ortodoxă din România nu va accepta subordonarea să Vaticanului şi orice insistentă pe această cale va avea un rezultat pervers. Va creşte opoziţia faţă de ideia Unirii cu Roma şi ne va îndepărta de ţelul adevărat.
Viorel Roman: Unirea cu Roma a Bisericii nu înseamnă subordonare orientală, ci contract occidental, nu înseamnă clientelism fără de lege, ci demnitate, depăşirea statutului de tolerat la Periferie. Vezi istoria Bisericii unite cu Roma din Transilvania. Între Vatican şi Fanar este o mare deosebire.
Ion Olteanu: În prezent, noi romanii avem mari probleme cu Administraţia adică cu birocraţia laică, care a supravieţuit desfiinţării statului în 1989. UE ne obligă să preluăm codurile morale din occident, inclusiv legile occidentului. Din acest punct de vedere, misiunea BOR-ului de a-i reeduca pe creştinii ortodocşi este scurt-circuitata, normele creştine ajungând la cetăţeni direct prin intermediul legislaţiei. Deci, este un mare pas înainte pentru că avem o legislaţie bazată pe coduri morale creştine, care în occident a fost creată cu atâta efort din partea Vaticanului de a lungul multor secole. Însă, problemă rămâne cum să acţionăm ca aceste legi să fie aplicate şi respectate. Numai birocraţia laică este în măsură să o facă. Şi nu este vorba de cei 1,3 milioane de salariaţi la stat ci doar de un detaşament decateva mii de Înalţi funcţionari (die Beamten). Cine îi poate reeduca pe aceştia? Numai UE, care trebuie să lase deoparte pudoarea şi să-şi impună voinţă. În 1948, când am trecut de la economia de piaţă la economia de stat, URSS şi-a impus modelul cu ajutorul miilor de consilieri plasaţi în toate ministerele, prin intermediul Sovromurilor şi al PCR condus de Secţia Internaţională a CC PCUS de la Moscova precum şi a agenţilor KGB. Oare, mişcarea inversă se poate realiza numai cu bunăvoinţă şi apelând doar la conştiinţa oamenilor? Răspunsul este NU şi occidentul cunoaşte foarte bine acest răspuns. Dacă, totuşi, nu se ţine seama de această realitate, înseamnă că statele occidentale au nevoie de oaia râioasă pentru a-şi ameninţa propria populaţie. Aşa au procedat de la al II-lea Război Mondial încoace cu Lagărul socialist. Mizeria politicianismului o înţeleg. Dar, în acest caz, Vaticanul ce face? Nu înţelege situaţia? Mă îndoiesc.
------------------------------------------------------------------------------
* Viorel ROMAN, născut la 20 martie 1942 în Lovrin, jud. Timiş. Cetăţenia germană. Prof.univ. Dr., analist politic. Consilier academic (pe viaţă) la Universitatea din Bremen, Germania.
** Ion OLTEANU - intervievatorul nu ne dezvăluie identitatea interlocutorului său.
