Basarabean prin naştere ( n. 1936 la Soroca, R.S.S. Moldovenească), poetul, cronicarul literar, criticul de poezie Gheorghe Grigurcu este neîndoielnic egal cu sine pe toate registrele de exprimare. Ca filiaţie, îl consider apropiat altui Basarabean, Alexandru Lungu, exilat şi stins în Germania. După etapa foarte fecundă la Familia, Oradea, avea să se stabilească în Tg Jiu, pe care îl numeşte „ amarul târg”. Poetul- critic este un preodigios, colaborînd cu majoritatea revistelor din ţară. Critica sa este caustică, pledînd un moralist tăios, neoncoformist şi sanitar, impregnat aforistic. Causticitatea invocată aminteşte de „ hermeneutul de cafenea” , Luca Pitu. Din perioada când pare a se fi „ contaminat” de atitudinea parodistic- parafrazistă soresciană, cu metafore ce sclipesc negre, halucinante, textualismul aplicat liric este şi el sorescian, pamfletic, indignat, ca în poemul „ Ţăranii”, luînd în derâdere tragic „ mixtura”, deidentificarea. Acest poem consider că este replică a cel puţin după ale lui Marin Sorescu „ Tuşiţi”, şi „ Actorii”. Mă refer strict la „ maşina de scris”, cum dixit Alex Ştefănescu, la mecanica discursului; una care parodiind amar, tinde a doborît discursul lasciv, semănătorist, din veac. La recenta aniversare a dsale a unei vârste rotunde, am avut onoarea de a-l „ sorcovi” solicitat de Virgil Diaconu, în Cafeneaua literară; iată două poeme înmânate la Congresul ASLA de regretatul Ioan Ţepelea. Destinul necolocvial ( sic, n) şi respingerea vehementă a făcutului, gen „ descîntotecă”, luciditatea cu care taie în „ carne vie”, l-a făcut pe Gheorghe Grigurcu criticul mai mult de temut, decât admirat. Dar această temere e a subculturalilor şi merită elogiul. Înţeleg foarte bine de ce poetul Virgil Diaconu îl preţuieşte aparte, el însuşi fiind mentorul literaturii de samizdat din arealul caragialesc argeşean, nu numai poetul erosului sublimat ca în excelenta antologie de autor, „ Prinţesă cu fluture”, despre care vom comenta mai târziu
Ţăranii
Suferă de prea multă vechime ţăranii
Devin pitoreşti
Nasuri mari şi graiuri lătăreţe
Suflete tărăgănate cum mersul
În cârciumi spopreşte vlaga nefirească
Au preţ doar sufletele ciobite.
Câte-un accent mixt
Câte-un sens ciung.
La magazinul mixt
Un Pan surdomut.
Satiri beţi în iţari.
Ceapa
O ceapă
Ca un calendar
Un calendar
Ca o ceapă
Numeri foile lor
Lăcrimând
Lăcrimînd şi ele
Foile
Te numără pe tine.