credeai că dacă baţi ei vor deschide
ai ciocănit încet cu genele plecate
boboc de fată fără căpătâi
dar bisericile nu au streşini sub care să nu te plouă
ţi s-a spus că iubirea e înţelepciunea nebunilor
ai sădit lalele în ghiveci
le-ai scos prea devreme la soare
când ninge din senin
şi peste copacii uscaţi
în care securea n-a lovit
cu ochii tăi mari de copil
te uiţi de parcă n-ai mai fi văzut
o gaură de cheie sigilată
oricum tot zgaibă vei rămâne viaţa toată