Ce aventură! Fiică de dascăli ofensaţi din Teiu Argeşului, Lia Ruse a luat târziu în braţe versul, dar acesta a izbucnit cu o forţă pe care probabil nici ea n-a bănuit-o. Aidoma lui Mihai Tican Rumano din Berevoieşti, care, ofensat şi el de palma unui Băcan, a plecat în lume să-şi împlinească destinul, devenind unul dintre remarcabilii ambasadori ai culturii române. Au trecut 22 de ani de când Liei Ruse i-am publicat, în cotidianul "Argeşul", prima poezie "Biserica cu ceas" şi iat-o astăzi cu - dacă socot eu bine - 15 cărţi de poezie la activ. Impresionant pentru o femeie care, la deplina maturitate, s-a lăsat sedusă de o plăcere lirică devenită aproape o stare cotidiană, capabilă s-o trimită în sferele înalte ale spiritului. Mă întreb dacă va fi existând o altă preocupare mai profitabilă pentru sufletul fiecăruia dintre noi.
Asta-i prima peformanţă, dar ambiţioasă Lia Ruse nu s-a oprit aici. În volumul de faţă, cum o să vedeţi, atacă rondelul, o poezie cu formă fixă, de o mai mare virtuozitate şi dificultate, cu care şi-au premis să "cocheteze" numai preferaţii muzelor ce stăpânesc bine tehnica versificării. Dar nu doar pe aceasta, fiindcă rondelul prespune structurarea poeziei în trei catrene cu reluarea versului de început, la mijloc şi la final - că rondel înseamnă, ce altceva, decât o formă rotundă, care trebuie să închidă buclele tot aşa cum s-au deschis - dincolo de rima îmbrăţişată, utilizarea ingenioasă a simbolurilor, muzicalitatea versurilor, aflarea corespondenţelor care să genereze o tensiune spirituală cum nu afli întotdeauna în poezia obişnuită.
Dacă se întâmplă să vă cadă în mână placheta acesta de versuri, intitulată "Rondeluri şi alte clipe de lumină", nu pregetaţi să vă bucuraţi de progresul realizat de poeta care, cu fiecare volum, a mai urcat o treaptă spre perfecţiune. Care va fi ultima nu ştiu, dar ştiu că performanţa este evidentă. Şi, ca să vă daţi seama de acest lucru, vă recomand să citiţi, de pildă, rondelul de început al cărţii "Cuvintele" care "mereu născând" au trecut în poeme "prinse-n cercul unui gând". Este o profesiune de credinţă care trimite la "Jocul secund" al lui Ion Barbu, semnificând rostul de catharsis al demersului artistic. Ceea ce se întâmplă şi la Lia Ruse nu doar în rondelul "Cuvintele", ci şi-n cele ce urmează, pagină cu pagină, unele mai elaborate şi mai inspirate decât altele, cu imagini şi metafore subtile, cu "clipe" oprite ce "izbucnesc în flori aprinse" ca-n pasteluri iconografice. Depăşind riscul artificialităţii, rondelurile "Semnul e sus", Rondelul tăcerii", "Rondelul crinului", în fine, "Rondelul rondelurilor" ne transportă "halucinant" şi "peste vreme" prin teme şi stări de spirit în egală măsură tonice ori respirând "spleen"-ul englezesc, menite să împlinească rostul liricii în concertul celorlalte arte, atunci când talentul este evident.
Cine va dori să realizeze o monografie a rondelului n-are cum s-o omită pe Lia Filoteia Ruse, cum semnează prezentul florilegiu liric, din seria lui Villon, Clement Marot, Maurice Rolinat, Alfred de Musset, la francezii care i-au fost model, iar la noi, din seria deschisă strălucitor de Macedonski, căruia poeta îi recunoaşte nu doar exemplul molipsitor, ci şi virtuozitatea invadatoare pentru emuli. Un emul, cu brio, printre cei ce comit rondeluri este şi Lia Filoteia Ruse, poetă de limbă română trăind acum în Canada şi reîntorcându-se vara la Piteşti, ca să scrie şi să tipărească poezie la cote înalte de temperatură lirică.
Să sperăm că aventura sa lirică nu se va opri odată cu tipărirea acestui al 15 - lea volum de "Rondeluri şi alte clipe de lumină", fiindcă poemele sale generează într-adevăr lumină. Excelsior!
