„E blond ca o flacără… Dar o flacără de rug sub care se topește un aur cert”, scria poetul avangardist Ștefan Roll ( Gh. Dinu) despre Brunea-Fox. În domeniul publicisticii era comparat cu Arghezi și Cocea, dar Brunea-Fox a avut originalitatea și sensibilitatea la faptul cotidian, cum nu se întâlneau la alții.L-au admirat Geo BOIgza, Aurel Baranga, T. Teodorescu –Braniște, G. Ivașcu, G. Macovescu, Al. Philippide, RADU Popescu și nu în ultimul rând , cel care l-a remarcat de la început, Tudor Arghezi.
Filip Brunea Fox (n. 1898 la Roman – d. 1977, București) a fost pseudonimul literar al lui Filip.Brauner,reporter.și.traducător.
„.De la Caragiale nu s-a inventat nimic nou" scria în 1928 F. Brunea-Fox, cel pe care Geo Bogza.îl.considera.părintele.reportajului.românesc.Îşi câştigase în epocă apelativul de "prinţ al reporterilor", iar reportajele sale extraordinare din mahalaua Bucureştilor interbelici, cele despre leproşii dintr-un lazaret din Delta Dunării sau cele de pe insula Ada Kaleh îl făcuseră pe Ovid S. Crohmălniceanu să constate că, deşi sub semnul vitreg al efemerului, "păstrează o nemaipomenită prospeţime". Secretul constă în poezia care se strecoară pe negândite în reportaje.şi.într-un.simţ.extraordinar.al.vieţii. În numărul 14/2002 al „României literare”, regizorul Nae Caranfil mărturisea într-un interviu că ideea care a stat la baza scenariului Filantropicii.i-a.fost.inspirată.de.un.articol.de.ziar.-reportajul lui F. Brunea-Fox ” Trustul Cerşetorilor”, apărut în 1932 în ziarul Dimineaţa, şi în 1978 în volumul„ Reportajele mele” (1927-1938) la Editura Eminescu. În spatele cerşetoriei el vedea o anumită "psihologie a actului caritabil". F. Brunea-Fox scria: "Publicul, în neputinţă să discearnă între mizeria ce merită ajutorată şi o mizerie uneori mincinoasă, le-a rezolvat pe amândouă sentimental, evanghelic. Oricine întinde mâna o face fiindcă e forţat să o facă. Nimeni nu trândăveşte din viciu,din. trândăvie pură." Obișnuia să spună: "Reportajele mele sunt memoriile mele; dacă epoca în care am trăit va lăsa o amintire, atunci voi ocupa și eu, cu reportajele mele, un loc in aceasta amintire"". Brunea- Fox credea ca materialele sale nu sunt complete daca nu sunt insotite de fotografiile lui Iosif Berman. Cel mai mare fotograf român de preă lucra alături de cel mai mare reporter. Am în față trei volume semnate de Brunea –Fox. În ordinea cronologică a apariției – „Reportajele mele( 1927-1938)”- Ed. Eminescu, sub îngrijirea doamnei Lisette Daniel- Brunea, apărută în 1979. O caricatură emblematică se află la începutul cărții, semnată de I. Ross.. Citim memorialistică a reportajului, scene din campania electorală, „Cinci zile printre leproși”, „Între4 mizerie și boală”, „Casa cu stafii”, „Trustul cerșetorilor”, „Trenul fantomă”, „Sultanul din Ada Kaleh”, „Mărirea și decăderea celui mai gras om din România”, , „Carnete”, ș.a În 1985 a apărut tot la Ed. Eminescu, „ Memoria reportajului” cu o prefață de Dan C. Mihăilescu. Este citat același Geo Bogza, poet, reporter de mare talent- „ Cu Brunea-Fox , reportajul sărea din pagină asupra cititorului”. Macovescu spunea că el știa să scoatpă aurul din mizeria descrisă, să găsească omenescul în inuman, ceea ce ne amintește de versurile argheziene. „ Nu călcați strada, mușcă!” este titlul unui reportaj. Dan c. Mihăilescu găsește și izvoarele de inspirație ale reporterului, chiar din Urmuz, marele scriitor al absurdului românesc. Studiul introductiv se întinde pe 30 de pagini.Titlurile capitolelor spun multe despre conținutul variat al textelor –„Aventuri malteze”, „Crucea de piatră”, multe altele. Lectura reportajelor produce atât plăcere, datorită măiestriei artistice, dar și revoltă față de aspectele sociale inedite. În 1997, la Ed. Hasefer a apărut o reeditare a
Celebrului reportaj-volum „Orașul măcelului – Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare”, cu o prefață de Z. Ornea. Titlul cărții este împrumutat de la poemul lui Haim Nahman Bialik „B'ir haharegá” („In orașul măcelului”), scris după pogromul din Chișinău din 6-8 aprilie 1903.Atât prefața lui Z. Ornea, dar însuși conținutul cărții sunt cutremurătoare. Deși le cunoaștem în mare măsură, atât textul, cât și fotografiile din carte nu pot fi uitate, nu pot fi negate.