Printre-atâtea zile negre
Printre nori şi grele ploi
Arde-o sfântă lumânare
Lin în sufletul din noi.
Dar, încet, încet se stinge
Sub povara ce-o avem,
Am ajuns să nu cunoaştem
Cine-am fost, cine suntem.
Nu ştim cine-au fost strămoşii,
Nu ştim că din daci venim
Că români am fost cu toţii
Şi aşa dorim să fim.
Ani de zile ne-au minţit
Cu dovezi şi aberaţii
Că suntem două popoare,
Două ţări şi două naţii.
Ne-au spus că suntem moldavi,
Să nu vrem în România,
Ne-au spus că voi ne urâţi
Şi că mama ni-e Rusia.
Am trăit mulţi ani de-a rândul,
N-am ştiut că v-au durut
Şi pe voi clipele grele
Chiar atunci când ne-aţi pierdut.
Astăzi căutăm răspunsuri,
Îngeri ne-au şoptit în vis
Că suntem români şi punctum
Şi mereu de neînvins!
