Să nu mai cugetăm despre mâhnirea
Şi fuga frigului îmbătrânit
Pâlpâie, înviind înmugurirea,
Pendula de sus, într-un joc vrăjit.
În văzduh aurul, din nou, dospeşte
Aruncat zilnic de pe roata de foc,
Amorţit pământul se învârteşte
Deşi ni se pare că el stă pe loc.
Se ţes, urcând, arome visătoare
Şi-alarma gâzelor ieşind din pământ.
Ca-ntr-un miracol îşi plimbă o floare
Fâşia de umbră, atinsă de vânt.
Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească
C-un strat pufos, dar... clătinat uşor
Să-ncerce, tot mai jos, să se topească
Pe fire lungi ca la ecuator.
………………………….
April, aud prin clipe, mult, cum suni
Şi-acoperi goluri cu-nalta-ţi lucire!
M-ating pe suflet fluturii nebuni
Şi-n gând se zbate dorul -de uimire-.