Ai vrea si numele, omis
Sa-l am, si pururi, in genunchi,
Sa te ascult, plecat de trunchi?
Cu mana ta, sa-ti dau in scris
Romanul vietii mele, bis?
Sa iti tot spun ca sunt pacat,
Si tu sa-mi dai canon, sa ierti
Ca Dumnezeu, ce-am adaugat
La pasii tai spre ceruri, certi?
De n-am fost inger, sa ma certi?
Si sa ma plang si sa suspin
Ca orice fac, nu-s Dumnezeu?
Ca vinovat de tot, sunt eu?
Ca sunt, ca am, ca vreau, ca tin?
Ca sunt prea gol, ori sunt prea plin?
Sa ma trimiti de-aici, in Rai!?
Dar cu conditia sa ma port
Ca si cum sunt, la toate, mort!?
Ce vietii smulg, doar tu sa-mi dai,
Si eu sa te sarut pe strai?
Cand ale stiintelor urgii,
Cad peste-ai tai,intai si-ntai ,
Din cap si pana la calcai
Sa ii ajut pe ai tai fii,
Sa-si ia examenul de vii?
Si pentru altii sa nu ceri,
Sa-l canti mereu pe Dumnezeu,
Precum a fost, sa fiu si eu,
Sa bati in sa, s-aud taceri,
Caci ce va fi, a fost si ieri?
Si tu sa stii, din fasa, tot –
Si tu sa plangi, pe-un ban plangand,
Si tu sa razi, pe-un ban razand,
In Babilonul idiot,
Cu cei putand, ce nu mai pot?
Si iata, si cununa, sus!
Doar pentru mine, bland si bun –
Ce nu am vrut un pas sa pun
Acolo unde lacrimi, nu-s!?
Si am trait, doar ca intrus!?
Si-ai vrea si numele, omis
Sa-l am, si pururi, in genunchi,
Sa te ascult, plecat de trunchi?
Cu mana ta, sa-ti dau in scris
Romanul vietii mele, bis?
In zidu-acesta tutelar,
Lasati-mi, chiar si in zadar,
Deschisa, dragostea, macar!