De obicei, atunci cand ne gandim la un spatiu cultural occidental, ne raportam evident la trasaturile sale identitare care sunt net diferite de ale noastre sub aspect cutumiar si, desigur, religios. De exemplu, a ne raporta la spatiul francez presupune a lua in considerare mostenirea lasata de Napoleon Bonaparte, romanele lui Balzac, poeziile lui Rimbaud sau ale lui Mallarme, etc. In plan religios, nu avem cum sa nu tinem seama inainte de toate de bibiloteca impresionanta ce se afla la abatiile Cluny si Bellefontaine, ori de grandoarea unei catedrale precum Notre Dame de Strasbourg, acolo unde parca auzim permanent cantecul gregorian al nemuririi.
Asemenea ganduri nu sunt nici pe departe eronate pentru ca trimiterile ce tocmai au fost facute reprezinta in fond semnele identitare si gloria spiritualitatii franceze care nu de putine ori a adus lumina in acele colturi ale Europei unde grotescul a ajuns sa domneasca in mod absolut.
Dar, am putea fi surprinsi ca tocmai in interiorul acestei spiritualitati franceze sa auzim si glasul discret si smerit al unor comunitati ortodoxe, mai cu seama monahale, a caror istorie nu mai este de mult una recenta. Si mai surprinsi am putea fi, auzind ca in Franta exista inclusiv comunitati monahale ortodoxe de limba si identitate franceza. Da, exista datorita valurilor de emgrari ruse de la inceputul secolului XX ca urmare a Revolutiei bolsevice din 1917, acest val fiind succedat de o serie de convertiri la Ortodoxie, sau mai bine zis de chemari. Asa au luat nastere primele comunitati ortodoxe monahale pe teritoriul Frantei, multe dintre ele imbogatite fiind inclusiv de reprezentanti ai spiritualitatii ortodoxe romane ce si-a gasit un mic ecou in Hexagon.
Dar, dincolo de orice istorie a monahismului ortodox in Franta, cel mai reprezentativ nume legat de acest orizont spiritual este cel al parintelui Placide Deseille. O viata, o mie de destine: asa ar putea fi caracterizata evolutia acestei personalitati duhovnicesti care, dintr-un calugar romano-catolic renumit la abatia cisterciana Bellefontaine, cu solide si profunde contributii la celebra colectie "Sources chretiennes", a ales devenirea propriei sale fiinte intru Ortodoxie. Am tinut sa mentionez "o mie de destine", gandindu-ma la faptul ca, pana la a descoperi Ortodoxia, parintele Placide Deseille, a avut ocazia de a se inspira din mai multe spiritualitati crestine orientale, cum ar fi cea greco-catolica sau catolica orientala in perioada in care a vietuit ca monah la abatia Aubazinne. Apoi, trimis fiind atat in Egipt, cat si in Liban, personalitatea sa spirituala a fost profund marcata de comunitatile melkite si maronite care au fost asemenea unor ghizi in calatoria sa neintrerupta inspre Ortodoxie.
Contactele parintelui Placide Deseille cu lumea si traditia ortodoxa au inceput sa fie din ce in ce mai stranse, astfel ca la un moment dat, antagonizat fiind inclusiv de anunite innoiri in plan dogmatic ale Bisericii Catolice o data cu Conciliul Vatican II, a ales sa isi imbrace sufletul in haina ortodoxa.
Ii este dat sa calatoreasca in Grecia, ceea ce ii va permite sa vietuiasaca o perioada mai indelungata in Sfantul Munte Athos, acolo unde de altfel va primi botezul ortodox, devenind fiul duhovnicesc al parintelui Emilianos Simonopetritul.
Tinand cont de sfaturile duhovnicesti pe care le-a primit, parintele Placide Deseille alege sa revina in Franta unde va fonda primele comunitati monahale athonite in cadrul a doua manastiri, metocuri ale manastirilor din Muntele Athos: Manastirea Saint Antoine le Grand formata din sase calugari si aflata la aproximativ 10 km. de Paris si Manastirea de maici Solan.
In ziua de astazi cele doua manastiri ortodoxe athonite din Franta ale Parintelui Placide Deseille atrag atentia prin simplitatea lor arhitectonica dar si prin bogatia iconografica ce parca iti imbratiseaza sufletul ostenit aflat in cautarea marasmului duhovnicesc.
Pe de alta parte, ospitalitatea comunitatilor de acolo atrag din ce in ce mai multi turisti din lume, inclusiv pe cei de alte confesiuni crestine care, in persoana parintelui Placide Deseille, nu descopera doar un chip de monah ortodox, ci un traitor al bucuriei universale care transcende teologicul confesional si conceptual.
Aceasta este doar o mica descriere ce se poate face monahismului ortodox in Franta, insa marturisesc ca emotia cu care scriu aceste randuri ma cuprinde atat de mult, incat nu as mai stiu cum sa redau cu fidelitate imaginea unei spiritualitati apostolice care nu-si asuma decat o singura misiune in tara ce ne-a facut sa intelegem virtutile poetice si impresioniste si mai ales libertatea, egalitatea si fraternitatea: misiunea rugaciunii neintrerupte. Iar cat despre personalitatea parintelui Placide Deseille, ar mai fi extrem de multe lucruri de spus, insa cum nimeni nu ar putea sa vorbeasca mai bine despre propria sa persoana decat el insusi, recomand tuturor celor preocupati de diamantele spiritualitatii contemporane sa se aplece asupra cartii sale de convorbiri cu jurnalistul francez Jean-Claude Noye, intitulata "Marturia unui calugar ortodox". Dansand cu aceasta carte, fiecare va putea intelege intr-o maniera si mai relevanta ce inseamna de fapt monahismul ortodox in Franta.