Cupola e adâncă cum un străfund de ape
Se umflă primăvara-n ea şi-i gata să crape!.
Se priponeşte martie de ochi care râd
Scoţând din fire frigul şi peisajul hâd.
Ceru-i încâlcit în bucle de abur cărunte
Scăpărări de semne lucii prin lacrimi mărunte.
Golite de vânt, clipele strâng sunete moi
Pe grămezi de raze bete-n luminiş de ploi.
Îşi îndeamnă, sălciile, la risipă puful,
Zei cu pene aurii pictează văzduhul
Prinzând iureşul culorii în mângâiere
(Uşor se scutură în necuprins înviere).
Zilele cutreieră, iar, prin site de sticlă
Miracol e timpul picurând în clepsidră...
...
Caut, iubite, urma privirilor tale
E martie! E strigătul iubirii totale.