Eram sunat la miezul nopții
De la etaju-ntâi, salonul șase;
Mi-era o teamă ca de hoții
Lui Ali Baba ... n-aveam șanse !
Mă deșteptam din somn buimac;
Puneam căștile-n urechi;
Pastilele mi-au fost de hac
Câteva luni; fără perechi.
La vocea-i prea catifelată
Conversam chiar ore-n rând;
O ascultam. Superbă fată !
O cunoscusem de curând.
Boleam singur la rezervă;
Mă mângâiam numai cu versul;
Era o toamnă prea superbă...
Doar ea mi-nțelegea-nțelesul.
Dimineața dinspre Soare
Deschideam fereastra larg;
Nu simțeam ce mă mai doare,
Când sosea doctoru-n prag.
Mulți urlau într-o rezervă
De un tratament sever;
Presimțeau clipa superbă;
Că li se umblă la verver.
Eram probabil protejat
De cunoștințe sau... de bani;
Dar sufletul mi-a fost curat;
Nu i-am urât nici pe dușmani.
Aveam în mine un urât
De atmosfera insalubră,
Că mulți, subit, s-au săvârșit
Și pentru veci s-au dat la umbră.
Cum melcul stă-n cochilie,
Mă ghemuiam în pat cazon
Ca un călugăr în chilie.
Un Samsung mi-a fost de-ajutor.
Urâtul îl mai port în mine
Și azi, o vreme așteptată...
Dar nu-i speranță de mai bine;
V-asigur ! Îmi spuneți altă dată.