SONETUL ADEVĂRULUI
să uiţi de tot – să intri în latenţă
să uiţi că eşti – ba chiar de verbu-a fi
nu e nimic de înţeles – clemenţă
doar pentru-orbi şi surzi: cavoul lui a şti
să fie vid – sau bestii întăr'tate
şi moarte-a firii – pe nemestecate
semeni nu sunt – nici limbă şi nici frate
urli-n pustiu – când ceri pe arătate
cine şi ce să-articuleze-un nume
când sterpe-s toate ale lumii Mume?
mor regii-n ceasuri – şi-i atât de bine
să nu-nsemnezi vreun azi – să strigi vreun mâine...
...trăieşte – spânzuratule de oase
desfată-te cu vremurile roase...
***
AMÂNAREA GÂLCEVII CĂRŢILOR
nu-mi place să-mi
educ cărţile atât de
prost – încât (atunci când mă întind - ostenit - pe
pat – cu ochii închişi) să înceapă şi să chiar
ajungă a-şi critica autorii – şi nici
să se dea – una pe
alta – „pe cotonogitelea” – jos din
rafturile anticei
biblioteci
la mine este o veşnic
luminată (de lampa cocoţată pe masă) şi severă
şcoală a respectului şi ajutorului
mutual – între toţi membrii congregaţiei
Logos-Gutenberg
***
SONETUL VÂRSTEI DE AUR
...oameni erau - pe-atunci – lumini în văzduh
plutiri de vis – grăind cu Sfântul Duh...
şi nebunia nu urla-n pustie
dureri n-aflaseră că tre' să fie...
frunţi înfloreau cu mèrii deodată
şi viaţa însăşi îşi era răsplată
în ieslea cerului toţi toate se-nfrăţeau
pietrele-n templul zării cântau de te slăveau...
vegheà Hristos cu oamenii-n ospeţe
stele din mirişti le dădeau bineţe
iar greieri lumii – craii şi crăiese
sporeau în sfìnţii holdelor alese...
...unde-i povestea lumii – ghirlandă a minunii?
au scris-o înţelepţii – de azi le zici „nebunii”...
***
SONETUL MEU
trăiesc într-o continuă înviere
zodii mi-apar – ca bubele – în pălmi:
ce-i pentru voi zăbranic şi durere
la mine-i zarvă constelată - făr' de ţărmi
eu dau tăcerilor senine al meu nume
zeii-şi fac cuiburi în visarea mea
arterele luminii-ngână strune
pe fruntea gândurilor arse-n Crin şi Nea
sunt patrie continuă a sfinţirii
sunt neştiinţa răului din fire:
voi masacraţi jivinele simţirii -
sunt liturghie-oprită-n nemurire
...nu vă privesc: sunt Orb - senin şi sfânt
chiar mult mai mult: sunt Unicul Cuvânt
***
DESCĂLŢAT-AM VIERMII - TOŢI - DE NEODIHNĂ
descălţat-am viermii - toţi - de neodihnă
rosturi noi le-am dat de preste fire:
intre-acum în veac albit de tihnă
apoi colţii-şi opintească-n nemurire
fojgăi-va-n forfecare universul
dezbrăca-vor zeii cei bătrâni – schelete
înstruna-voi altfel de-acum versul
cât să-mbrace dumnezeii în cuplete
când vuì-va descărnat pân' şi destinul
fiara viermilor căta-va către mine:
halcă ultimă – voi încheia festinul :
schimbă-n rozătură falnic duh de câine...
...pulbere se fac şi sfinţii şi golanii:
regi rămâne-or viermii – solişti de litanii...