Mi-ai murit mamă, ce mai pot eu spune,
Şi cui ? Că ăsta îmi e doliul !
Din câte stele ar mai fi şi bune,
Ca fiu mi-a furat una portofoliu.
Nu mai am lacrimi şi m-am săturat,
Nimic nu-mi scuză câte o beţie,
Eu nu mai pot să fiu adevărat
Şi fără tine şi fără soţie.
Mi-ai luat rândul şi la nemurit
Şi nemurind corect îmbătrânesc,
Uşor, uşor nu ştiu că te-am iuibit,
Uşor, uşor nu ştiu să mai iubesc.
În viaţa mea doar Dumnezeu rămâne
Şi nesupus la nici o judecată,
Bătăile din inimă-s române
Şi să te uit nu am să pot vreodată.
