De ce să nu profit și eu de descoperirile științei și tehnicii?
Ca oricare, mai stângaci la început, dar și acum când buchetul anilor de la subsioară s-a cam îngroșat iar răbdare nu mai este, mintea a început să umble mai mult în viteza a I-a, rareori a II-a, că restul..., mai de loc, am dat-o și eu cu messengerul.
Discutam cu o doamnă pe facebook-ul de toate zilele, pe messenger, o doamnă pe care nu o cunoscusem, dar eram și la început cu .... mess-ul...
Îmi spunea doamna... necunoscută că a trecut prin mari emoții privind starea de sănătate..., că avea ceva suspect la un sân, dar n-a fost nimic în cele din urmă.
Nu asta era problema, m-am bucurat și eu, dar mi-a trimis doamna și poza sânului.
Ce să zic...., migdalat, obraznic, țanțoș, ca gușa de curcan. Încă odată spun că și mie mi-a plăcut ... și ei că ... nu a avut vreo problemă de sănătate la sânul obraznic cu miros de gutuie-n pârg și pară pergamută.
”Permițându-ne” cu vorbele, i-am zis să mi-l trimită și pe celălalt. Să-mi trimită sânii.
Întâmplarea a făcut ca înainte de a-i scrie să-mi trimită sânii, o altă doamnă, destul de vârstnică (mult peste 80 de ani), mare personalitate în lumea culturală și nu numai care avea o bună impresie despre mine , îmi scrie și domnia sa ceva, tot pe messenger.
Fără să-mi dau seama – eram începător într-ale mess-ului, i-am scris dânsei să-mi trimită sânii, să-mi arate sânii.
-Ce să v-arăt, domnule?
Domnu Răducan, eu sunt femeie serioasă, domnule, sunt bătrână și bolnavă și dumneata îmi trimiți tâmpenii de-astea! Ce este cu vorbele astea?
Am zis că mor!
Îi scriu: Doamnă, iertați-mă, am greșit.... și câte și mai câte, în cele din urmă i-am spus povestea, printre alte multe scuze.
Totuși, trebuia să-i scriu doamnei cu sânii trandafirii, gușe de curcan. Să-i scriu să mi-i trimită.
Și cum este când își bagă dracu coada, știți fiecare cum se-ntâmplă...
La mine a fost și mai rău că situația s-a repetat cu o altă doamnă, la fel de-nvârstă.
Iar scuze, iar luări cu mâinile de păr, iar transpirații, căci cele două doamne, cum spuneam, pentru nimic în lume nu ar fi trebuit să fie abordate în felul cum am făcut-o eu.
Iar liniște, hotărâre, decizie: trebuia să continui discuția cu doamna care îmi promisese să-mi ofere trufandalele obraznic de periculoase.
Pregătit parcă să iau startul la o întrecere, decid să-i scriu doamnei.
Și o fac: Trimite-mi sânii!
Dracu că de-aia este drac, îl pune pe d-nul – nu-i pronunț numele, la fel de-nvârstă – să-mi scrie și el tocmai când eu visam sâni, guși de porumbei sălbatici.
-Ce să vă trimit, domnule!?
Domnu Răducan, eu sunt bărbat, domnule, sunt....(cutare) ce să vezi dumneata la sânii mei?
Aoleu, mamăăăă! Aici a fost parcă mai ușor, am dat-o mai repede pe râs, dar cred că moartea bântuia prin preajmă!
A treia oară când vedeam negru în fața ochilor.
Deja explicația și scuzele curgeau mecanic, domnul meu râdea, iar eu....
După o bună bucată de timp, mușcat de șarpe și cu capul lovit de pragul de sus, atent cum nu se poate, scriu femeii:
Îmi trimiți sânii?
Bată-l să-l bată de messenger!