PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ
Retrospectiv pot să vă spun că, era o seară fierbinte de august din acelea cum sunt uneori pe pământ în mijlocul verii.(din cîte îmi amintesc, fusese aşa cald toata ziua ).
Grupuri de tineri gălăgioşi şi semiobraznici, îmbrăcaţi cât mai sumar şi provocator posibil, treceau unii pe lângă alţii aruncandu-şi fel de fel de priviri indiscrete . Combinate cu expresii cu cat mai multe subintelesuri, aparent neinteresaţi unul de altul, colorau asfintitul cu bucuria tinereţii lor inconştiente. În realitate toţi îşi căutau un partener, o parteneră, să se împrietenească, să se distreze să-şi petreacă o parte a timpului de acolo într-o companie cât mai plăcută ,cât mai utilă.
Viitoarea mea mamă, (căzută din lună) o fata şatenă cu un ten măsliniu, ( a măslină necoaptă) cu ochi împrăştiaţi în multiple culori, ce-şi schimbau nuanţele în funcţie de cât adevăr îşi propunea să exprime, nu prea înaltă, (un metru şi-un pic sub şaptezeci ) , era cu un grup de fete ieşite “la agăţat” (cum se autobârfiseră între ele ) înainte de a ieşi din camera lor de hotel. Toate erau frumoase foc “sexy” (cum se spunea pe atunci) dar, mai ales zăpăcite de hormonii tinereţii care le inundau mintea până la inconştienţă. Fiecare îşi etala ce credea ea ca are mai excitant. Unele sânii, (în funcţie de marime) îi lăsau cât mai descoperiţi posibil şi dacă se putea cu sfărcurile cât mai excitate posibil, în aşa fel încât să înţepe cu mugurul lor rochiţa transparentă. Altele funduleţele obraznice , la care dacă făceai imprundenţa să te uiţi prea mult, în seara aceea visai numai glume. Aproape toate cu picioarele cât mai desvelite, aruncau în toate părţile zâmbete extravagant piperate cu expresii analogice din care cei mai mulţi credeau ca pe ei îi vizează. Cu trupurile încinse de dorinţi nedeclarate oficial , reprezentau o piaţă de carne proaspătă, de vânzare pentru cine avea ochi şi noroc să o cumpere . Marfă, nu glumă, oferită de natura vieţii umane de care să te bucuri cât mai mult cât trăieşti pe planeta “Pamânt”
Loredana- Lorry, cum îi spuneau fetele, îşi agăţase de buric un inel de argint, în urechi avea prins un snop de cercei cu pietricică, înfipţi unul lângă altul cât era urechea de lungă. Cu nişte ochi când verzi, când albaştri sau maro îngalbeniţi pe la colţuri, de o mărime neobişnuită , aşezaţi peste genul unei expresii de leoaică în călduri, te dădea gata cum intrai în raza ei de acţiune.
În mersul lor, aparent dezorganizat, toate îşi agitau trupurile în fel de fel de mişcări obscene, doar, doar vor atrage atenţia băieţilor care roiau în jurul lor, ca la intrarea într-un stup plin cu miere.
-Fetelor, ce aţi zice dacă mi-aş prinde un inel cu biluţă de limbă ? Ar fi trăsnet, nu ? Se umfla Lory în atmosfera unei inepţii ce le lăsa” mască “ până şi pe prietenele ei, cu mult mai trăsnite decât ea, în mod sigur.
-Fugi dragă de aici, ce ai înnebunit ? Aşa fac doar tipele care joacă în “filme” Sau poate vrei sa te faci “artista”? O lua în “balon” una dintre colegele ei. Şi toate se puseseră pe un râs isteric de contaminaseră cu el tot trotuarul.
-Şi dacă îţi ia unul limba în gură şi se îneacă cu inelul tău, sau îi scapă biluţa pe gat? Ce te faci? Moare omul “de placere” înainte de termen. Spunea alta râzând cât o ţinea gura.
Dintre toate fetele , tot viitoarea mea mamă se amuza cel mai tare. În prostia ei adolescentină, ea se vroia un fel de lider al grupului . De la ea porneau majoritatea iniţiativelor extravagante.
Să nu rămână cumva mai prejos decât suratele ei, a început imediat să simuleze un atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcită, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuală sublimă , miorlaia ca o pisicuţă în călduri sufocante, se prabuşea pe nisip ca şi când şi-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul:
- Stai, fato, că-mi stric scula pe tine.
Şi bineânţeles că, toate se înnăbuşeau în hohote de răs şi ţopăiau mândre de scenele apocaliptico- sexuale pe care le creaseră cu atâta talent. Într-o euforie de nedescris , toate o obligau acum pe Lorry, să dechidă gura , spre a le arăta unde ar trebui poziţionată biluţa aceea minune.
Ca să arate şi ei cât sunt de deştepţi dar, mai ales cât sunt de spirituali ,un grup de băieţi savurau scenele de fior şi râs pe care vânatul lor preferat le oferise cu atât talent si dărnicie.
Unul dintre ei, mai îndrăzneţ şi, (credea el), cel mai cel dintre toţi şi din toate, ( viitorul meu tată, el ştie de pe ce planetă venit) s-a apropiat în paşii unui dans de schimbare a direcţiei şi, tacticos, a început să examineze faţa Loredanei, amuzându-se pe seama limbii ei. Spre amuzamentul general al asistenţei, Lorry uitase să-şi bage limba în gură şi rămâsese cu gura căscată, parcă special să invite pe cineva sa-I facă o analiză
-Sunt îngrijorat, i-a zis el preluând seriozitaea unei scene necesare trecerii examenului la teatru de păpuşi.
Poate că aerul mării nu prieşte la asfinţit unei limbi nemaisărutate de mult.
Mi se pare că s-a înroşit peste limitele admise şi prezintă umflături congenitale în varf.
Cred cu tărie că trebuie neapărat examinată mai cu atenţie într-o clinică particulară…,făcea viitorul meu tată pe “desteptul” dându-se cât putea el de mare faţă de prietenii lui.
Surprinsă-în flagrant şi total nepregătită , viitoarea mea mamă, rămâsese (“ca la dentist”)
Limba i se înţepenise între buzele ei zenzuale, iar individul profita din plin şi se delecta privind-o şi analizând-o după bunul lui plac.
Dar Lorry s-a trezit repede din anestezie. Şi-a înghiţit limba rapid şi a ieşit la contraatac printr-o replică antidot de mare efect. (credea ea)
-Ce vorbeşti , Frant? Tu de unde ai mai apărut aşa neanunţat, că-în zare nu te vedeai.
- Ia fă o piruetă să vedem cum te mişti că, limbariţă văd că ai din belşug.
-Am venit dinspre nord, replică el.
- Tu aveai limba scoasă şi nu m-ai văzut probabil, din cauza ei.
-Serios? se maimuţărea viitoarea mea mamă , dorind să preia inţiativa dialogului spre a se simţi în largul ei cât mai repede posibil
-Şi zici că ţi a plăcut limba mea, te-a atras prin mărimea şi culorile ei ? Hai, recunoaşte, măcar aşa, de complezenţă, minte-mă să-mi pot închipui mai uşor adevărul.
-Mi a !
Zise el strâmbându-şi mâinile într un fel de dans păsăresc, la modă atunci printer tineri.
-Miau, miau, miau, !
Văd că miorlăi promiţător, cotoiule parvenit, îl îngâna ea mulţumită de replica pe care o reuşise. Dar fă bine şi urneşte-ţi puful de aici, că mă iriţi la glezne cu strâmbăturile tale lingvistice, îl tampona Lorry imediat ce l–a prins descoperit.
Fără să-l scape însă nici o clipă din obiectiv, bombănea singură în mintea ei;
( e drăguţ elementul, mai că l-aş încerca într-o probă de triplu salt pe covorul alb din sufragerie. Dar nu e indicat să cedez din prima ispitei, sau mă rog, nu aşa de repede. Să-l mai testez un pic, să văd dacă are potenţialul potent individul.
-Să ştii că mint forte frumos şi eficient, dacă asta îţi doreşti, încerca el să o impresioneze cu tehnica unui băiat studios. Am auzit,undeva, că minciuna este prima conexiune pe care o face viul născut, după ce ia legătură cu realitatea. Vrei să pătrundem prin cotloanele ei, să simţi cât este de crudă, nemiloasă şi ce căi întortocheate mai are ?
Îţi propun un nou experiment analitic, dacă stai drept, nu te mişti, şi nu scoţi flăcări pe nări.
Hipnotizată, Lorry era de nerecunoscut. Elementul o ocolea în cercuri concentrice şi se apropia de intimitatea ei fără ca ea să se opună în vreun fel.
- Din câte am putut să observ de departe, pare să ai o limbă extraconjugală prea excitată spre a rămâne nedetestată de răpitori. Este şi suficient de ascuţită pentru ca la nevoie să taie calea oricărui mascul paralel.
Ajută –mă să repetăm experimentul stând cât de aproape putem spre a-i obseva toate înclinaţiile senzoriale.
Stai blând, nu te agita, aşa, deschide guriţa şi scoate un pic limba afară,frumos, ridică nasul mai sus să-i văd profunzmile adiacente. Acum închide ochii. Repede, repede, aşa, blajin ca o gâscă în zbor spre păşunile nordice, da, nu respira......,
-blitz !
Loredana se amuza de mama focului bâţiindu-şi ochii în fel de fel de nuanţe ale subjugării doar de ea simţite şi înţelese, că restul asistenţei, în frunte cu suratele ei îşi opriseră respiraţia într un moment de cumpănă al alegerilor, când brusc, elementul îi trase un pupic drept în vârful limbii.
Intuind însă cataclismele ce aveau să se năpusteacă asupra lui porni urgent într-o nuanţă a fugii de la locul faptei alegând diferite direcţii ce puteau deruta oricare urmăritor sfâşiat de intenţii răzbunătoare.
De ciudă că a fost păcălită aşa de uşor şi i-a fost şifonată poziţia, de mare lider al fetelor zăpăcite, Lorry a ieşit din ameţeala cu care o înfăşurase ,,elementul nesăbuit,, şi cu un urlet de pisicuţă căzută de pe acoperiş a început să -l alerge pe individ cu intenţia declarată oficial de strigăturile ei, de a-l strivi, dezmembra, mutila, sfărâma..., şi ea ştia ce prostioare îi mai treceau prin minte în timp ce spera să îl prindă mai repede, să-l înghită cu fulgi cu tot.
Dar când era cât pe ce să-l ajungă, ,, elementul,,s- a oprit brusc şi ea a nimerit drept în braţele lui confortabile.
În zadar încerca furioasă să scape înjurându-l în toate limbile posibile şi împingându-l cu pumnişorii ei finuţi, nimic nu avea efect. Parcă cineva o lipise acolo şi voia să rămână pe veci în postura aceea...,umilitoare...,senzuală, excitantă...,că amestecăturile astea sentimentale o derutau necontenit.Era imobilizată definitiv în braţele lui puternice ce o înfăşurau acum cu un fel de ameţeală când dureroasă, sau mai degrabă plăcută, că nici ea nu mai înţelegea bine ce simte şi cum de se întâmplă... În orice caz semăna cu ceva la care ea începuse să viseze de când îi venise ciclul prima data în timp ce era cocoţată în cireşul bunicii. Auzea totuşi cum îl roagă să îi dea drumul, să o lase în pace, dar parcă nu era vocea ei şi el ca un element fără simţuri o ţinea acolo prizonieră fară voia ei şi o tachina cu expresii aşa indecente şi umilitoare că de furie cred că făcuse ( un pic ) pipi pe ea.
- Dă-mi drumul, te rog ! Striga, aşa cu speranţa că o va auzi cineva şi milă i se va face de suferinţa ei născută dintr-o dragoste oarbă...
- Dacă mă pupi, îmi juri credinţă veşnică până alţii ne vor despărţii..., îţi dau .
- Te rog, te implor ,fac tot ce spui tu, numai dă-mi drumul mai repede, mormăia cât putea ea de încet să nu îşi dea seama fetele cum se umileşte rugându-se de un tip.
- Să vă facem o poză , înainte de cununie ! Ţipă una dintre aiuritele ei colege în timp ce toate celălalte zăpăcite nu ştiau cum să se dea în spectacol mai tare, doar doar vor prinde şi ele în mreajă vreun ameţit , cum reuşise lidera lor.
Lidera lor însă, era asa de anesteziată că nici nu observase că nu o mai ţine nimeni în braţe.
Stătea ea, de bună voie şi nesilită de nimeni, de parcă acolo îşi găsise culcuşul mult căutat.
Când a realizat ce se întâmplă, a preluat repede iniţiativa ,nu cumva ,, elementul,, să rămână cu impresia că face deja ce vrea el cu ea.
-Cel putin nu mi-ai spus cum te cheama, i-a zis.
Peste ani aş putea să-mi amintesc , cine a fost primul tip care mi-a sărutat vârful limbii, îşi scutura ea măinile mişcând legănat din funduleţ.
-Am putea să dăm un repley condiţionat de împrejurari. Dacă ne reintâlnim în altă secundă a cunoaşterii, în alt anotimp să nu mă confuzi cu vreun ,,fost,,,
Numele meu este Laurenţiu, sau Laur, cum sunt cunoscut în istoria omenirii scrisă de colegii mei nepreţuiţi
Semnificaţia lui ţi-ar influenţa prejudecăţile legate de amintiri.
-Faci pe spiritualul să mă impresionezi, chicoti Lorry mai mult pentru ea, ai debitează să văd cât de mult poţi să urci în culoarea ochilor mei.
- Ca să-ţi convingi realităţile interioare , o contracară Laur, nu mă lua drept o amintire deja, înainte de a vedea cine sunt.
- În acest stadiu incipient al existenţei noastre efemere , cel mult aş putea să-ţi cânt un cântec de dragoste care să-ţi amintească de noi când nu vom mai fi împreună.
El îţi va spune în locul meu, cât de mult te-am dorit şi câtă nevoie am avut unul de altul.
Trebuie să plec, însă. Pierd trenul. Nu e neapărat trenul vieţii, am billet scump însă ; este deci prioritatea numărul unu a momentului.
Dacă destinul, soarta, Dumnezeu, sau cine aranjează întâlnirile astea pe lume, va voii, ne vom revedea.
Dacă nu, să nu-ţi pară rău, am sărutul acela din varful limbii ca reper sensual, cu el am sa te regăsesc ,sigur, într-o zi .
- Dar eşti dus, nu glumă, se enervă Lorry simţindu se sedusă şi abandonată.( ca în filmele pe care le văzuse ea la televizor)
Pleci şi mă laşi nefolosită după ce m-ai excitat atât cu lingvistica ta prefăcută. Ba îmi mai îndrugi şi bazaconiile astea cu văzutul şi găsitul într-o zi .
Să te ia naiba!!!!
Cum am eu parte doar de ţăcăniţi , neisprăviţi, aiuriţi ce-şi închipuie că nu e nimeni ca ei pe pământ.
Babacucu o să –şi aducă aminte de tine!!
Cară-te!
N-ai fost, nu o să fii şi sigur nu o să vreau să te mai vad vreodată !
. Pa! Să vină altul la rând. Miroase plaja a ulei încins de puţoi limbăreţi ca tine de te împiedici de ei, valea, că dealul se urcă mai greu…dispari !
Aşa de răvăşită , nervoasă şi hotărâtă devenise Lorry, că te speriai de ea .Parcă era o tigroaică căreia i se furase tigrişorul ei iubit şi era în stare să devore toată jungla în căutarea lui
- Ce apriga esti ,Dumnezeule, mă şi sperii de tine.
Aşa categorică esti mereu ?
Şi culmea, mai vrei să îmi şi placă de tine când te porţi ca o sălbăticiune prinsă de un braconier.
În sinea lui însă , Laur realizase imediat că nu mai întalnise un asemenea drăcuşor de fată, asa frumoasă, spirituală şi cu o personalitate care impune nu doar respect,ci si un fel de curiozitate excitantă amestecată cu posibile promisiuni sexuale.
Hotări pe loc să o lase mai moale cu înţepăturile inteligente.
Lory însă se perpelea într o supă lingvistică şi nu era chip să te apropii de ea fără aţi frige buzele la desert. - Şi zici că ţi-a plăcut limba mea, ai ? Pe cine prosteşti? Ai vrut doar să te dai mare faţă de berbecii din grupul tău, în mod sigur
- Nu e adevărat, sigur mi- ai plăcut, dar nu ştiam altfel cum să ajung lângă tine.Te - am urmărit mai demult.Îmi făceam fele de fel de planuri, dar mă blocam când te vedeam cu grupul tău de nimfe zăpăcite.
Bun, acum am reuşit, dar daca scap trenul din cauza ta, sa vezi tu ce o sa paţeşti, se amuza Laur , revenindu-si parcă din şocul iniţial. Se vedea însă pe faţa lui că o încurcase cu individa asta aşa furioasă.
-Te urc in trenul vieţii mele şi nu te mai dau jos până la capatul liniei, mai încercă el o ultima glumă.
-Oooo, ce romantic fetelor! Individul ăsta vrea să mă plimbe cu trenul şi speră să mă dea gata cu el.
Credeam ca ai şi tu o maşină, măcar una de tuns oile care zburdă pe plaja.
Eşti tare însa, dacă zici că ai un tren,e şi mai şi.
Mergem cu trenul atunci. Îmbarcarea ! Fă o propunere indecentă si te voi urma prin toate coclaurile .
-Sa ne plimbăm pe faleză , făcu Laur o propunere conciliantă în speranţa că stinge conflictul şi pot şi ei să se comporte mai domestic unul cu altul.
Se mira şi el cum devenise dintrodată aşa de timid şi cu din ce în ce mai puţine cuvinte inteligente cu care să contracareze limbariţa Lorredanei .
Probabil, ceva din interiorul lui i-a explicat ca altfel nu merge cu tigroaica asta care este aşa de periculoasă şi atunci când o priverşti de departe, dar să mai intri şi în cercul ei visual.
-Să ne plimbăm deci , bagă cărbuni fochistule, chicotea ea în neastampăratele ei ghiduşii lingvistice .
Tu o iei înainte ca oltenii , iar eu te urmez întocmai şi la timp, după ce văd dacă ai picioarele crăcănate suficient, îţi mişti şoldurile într-un ritm sexual adecvat , sau îmi pierd minunăţia de seară cu cine ştie ce searbădă făcătură de bărbat închipuit.
Doamne ,nu-i mai tace odată boticul acela drăgălaş pe care l-aş mânca de viu, numai să tacă mai repede, se gândea Laur îngrijorat. Sper să nu sufere de,, sindromul gurii proaste,, cum auzise el că suferă unele femei cu calităţi deosebite.
Lorredana ,în schimb, începea sa fie sigura ca l-a dat gata pe tip si va face ce va voii ea cu el.
Deocamdată se gândise să -l mai slăbească din strânsoarea vervei lingvistice , sa -l lase un pic să respire, să-şi revină omul, şi vede ea apoi ce face din el.
Mergeau tăcuţi unul lângă altul, fără să se privească sau să facă vreun gest de apropiere mai intim.
Se descălţaseră amândoi şi îşi bălăceau picioarele în spuma valurilor ce se spargeau desnădăjduite de ţărm.
Să adulmece atmosfera, Lorredana l-a întrebat cu un glas mai apropiat de felul ei de a fi; bland,domol şi îndulcit cu toate ingredientele necesare unei reţete de cucerit suflete ameţite, cum îşi imagina că este cel de langă ea.
-De unde eşti de pământ ?
-Sunt ardelean, îi raspunse Laur, mândru de originea lui în timp ce o privea mai cu curaj şi din ce în ce mai insistent .
-Interesant,voi ardelenii aveţi un fel de aura, pe care noi cei din sud am aşezat-o deasupra capetelor voastre , deşi nu prea sunt sigură dacă o mai meritaţi sau nu, după cum vă comportaţi în ultima vreme.
De unde mai exact?
_- De pe valea Teuzului, provin dintr-o familie de cehi stabiliti pe acele pământuri prin secolul 16.
-Serios? Exploda Lorredana, nevenindu-i a crede ce –i spunea Laur atat de firesc.
Măi sa fie, şi bunicii, sau strabunicii mei mai exact , tot din zona aceea sunt, mă rog, au fost.
Ce chestie interesantă, se entuziasmă ea un pic cam anapoda şi puţin necontrolat.
Să-mi povesteşti neapărat despre chestia asta dar întai să-ţi povestesc eu ce mi-au povestit părinţii mei despre străbunicii lor.
Scuză-ma, m-am emoţionat aşa de tare că am început să fac greşeli de exprimare. Dar nu-mi vine să cred ca eşti din zona aceea şi putem povesti.
Ştii, acum mulţi ani, parinţii mei m-au dus într-un sat din zona Bărăganului la nişte oameni care, spuneau ei, erau veniţi din zona Teuzului, comuna Mişca.
Îţi spune ceva?
-Sigur, este un sat locuit numai de cehi. Este puţin mai departe de noi.
- Ce chestie, să nu-mi spui că şi eu sunt de origină cehă, că mor de plăcere mândrie şi prejudecată înainte de termenul prestabilit.
-Poate eşti, dar nu a avut cine să te descopere. Mi-a fost dat mie să te dezbrac de veşmintele vechi şi să te îmbrac într-o cehoaică veritabilă.
- Lasă tu dezbrăcatul, că nu o să ai şansă să dezbraci pe nimeni, i-o reteza Lorry scurt.
-Hai, fii serios , pentru mine este un subiect extraordinar, când am să le spun la ai mei, n-o să le vină a crede.
-Sper ca nu ai de de gând sa mă prezinţi deja parinţilor tăi, spuse Laur mulţumit că ii găsise şi el o breşă în siguranţa pe care ea o afişa cu atâta obrăznicie. Laur prinsese curaj şi o luase încet în braţe apropiind-o cât de mult putea de corpul lui. Era aşa de fierbinte si firavă ,parcă plutea o pană în mâinile lui.
-Stai bland,se eschiva Lorredana, ai să vorbim despre Valea Teuzului.
Povesteşte-mi, sau nu , stai să continui eu cu ce spuneau oamenii aceea.
Din câte am retinut ,unul din rudele acelea, fusese un fel de felcer care îngrijea animalele. La un moment dat, împreună cu mai mulţi săteni , s-au hotărât să plece din sat. Intraseră în conflict cu autoritatile ungureşti şi au trebuit să fugă noaptea cu caruţele peste munţi.
Calatoreau numai pe întuneric de teamă să nu fie prinşi de cătanele ungureşti. După câteva săptămâni de chinuri şi spaime au reuşit să treacă în” Regat”, cum ziceau ei, şi au cerut ajutor românilor.
Cel care povestea,am înţeles că era fratele mai mic al strabunicului meu, un ceh mândru de originea lui. Dar ce mândră am devenit eu de atunci , după ce am aflat că am în genele mele sînge cehesc.
În situaţia asta , nu prea ar fi indicat să facem copii împreună, se trezi si Laur vorbind să nu tacă.
-Ai vrea tu, vrabie, o frumuseţe de cehă aşa la grătar, dar visează, visează, că visele nu costă nimic. Se amuza viitoarea mea mamă, dar numai ea ştia pe unde-i zboară gândurile cu adevarat.
-Niciun sărut măcar, nici el nu costa nimic,încerca Laur să o aducă-n ispită în timp ce se apropia de ea şi o ţinea strâns cu amandouă braţele de mijloc. Doar unul mic, să vedem ce gust are o cehoaică venită la mare.
-Iţi dau voie unul mic, pe obrazul stâng, se amuza Lory, dar ochii îi străluceau ca la o pisicuţă noaptea pe acoperiş şi îi trădau cu o naturaleţe dezarmantă cât de mult aştepta ea să guste din sărutul unui ardelean.
-Laur atât astepta, îşi lipise deja buzele de obrazul ei şi gustul unei flăcări începuse să-i umple mintea cu fel de fel de idei preconcepute. Fără să vrea, buzele lui alunecaseră deja spre buzele ei şi amândoi se înfruptau acum din bunătăţile acelea nemaisăturându-se de dulceaţa lor ameţitoare. O dată încăput în mâinile ei Lorry îl înfăşura acum cu delicateţe într-un sărut prelungit, îi mişca capul în toate parţile mângâindu-i obrajii cu mâinile tremurânde, buzle ei le apăsa cu putere de buzele lui luîndu-i tot aerul şi aruncându-l într-o zăpăceală din care Laur credea ca nu mai scapă viu
Să scape mai ieftin după şocul ce l–a produs, Lorredana a fugit ştrengăreşte şi s-a aşezat pe prima bancă ce li se ivise în cale. Şi ca şi când, nimic nu se ântâmplase între ei, încerca să înfiripe un dialog care să mute puţin gândul de la sărutul acela magnific.
Parcă îi arsese carnea ceva, aşa resimţea totul acum şi spre ruşinea ei îşi amintea cum limba lui i se furişase între buzele ei , şi îi pătrunse în gură fără ca ea să aibă putere să se împtivească, dimpotivă încercase şi ea să pătrundă în gura lui şi el o lăsase şi se desfătaseră amândoi în atingeri aşa lunecoase, că la un moment dat crede că a făcut pipi pe ea, sau ce pisici s-o fi întâmplat că îşi udase aşa rău chiloţelul; mă rog, mai bine să nu se mai gândească la asta, să încerce să schimbe subiectul cât mai rapid.
- Putem privi întunericul mării de aici, încerca ea să devină mai serioasă.
Vezi doar spuma valurilor arată că acolo ar fi ceva şi vuietul specific al fiecarei atingeri de ţărm.
În rest parcă am fi singuri pe lume , încerca ea să filozofeze puţin.
- Da, în sfârşit suntem singuri, te pot privi si admira în toată splendoarea existenţei tale, o atacă Laur acum, făr să o mai slabească din înfăşurăriler sale. Ştia că acum devenise vulnerabilă şi nu trebuie să o slăbească sub nici-o formă, altfel o scapă din mrejele lui.
- Stiu că ai ochii verzi, de fetiţă focoasă, o învălui el şi mai direct.
-De ce focoasă, bânguia şi Lorry ca o căprioară rănită în priviri. Adevărul era că ochii ei exprimau nu numai focuri nestinse ci şi un fel de umezeala ademenitoare căreia nu puteai să-i rezişti prea mult timp.
-Asa se spune ;că fetele cu ochii verzi sunt mai dotate din punct de vedere sentimental, încerca Laur să-i explice, cât putea el de calm, emoţiile însă îl trădau, parcă îl strângea ceva de gât, il sugruma şi îi grăbea respiraţia, cam necontrolat pentru un bărbat aşa de sigur pe el, cum se pretindea el.
-Cum adică, fii mai explicit, şi Loredana parcă îl aţâţa şi mai provocator. Era prima ei experienţă în dialog cu un bărbat şi era asa curioasa să ştie ce gandesc bărbaţii despre fete, că ce gandesc fetele…, ştie prea multe de la trăsnitele ei prietene.
- Sunt mai bune atunci când fac dragoste, când sărută când iubesc, încerca el să scape de subiect, dar ea nu voia să-l slăbească cu niciun chip.
- Adica, îl tatona făcând pe neştiutoarea, spune, mai spune,vreau să aud tot ce ştii şi crezi despre mine.
Crezi că sunt bună, că sunt sexy ?
În ce subiect periculos am intrat, se gândea el, dar îmi place teribil. Dacă ea riscă, atunci eu trebuie sa acţionez, să nu pierd momentul pielnic
- Sunt convins, dar nu aş putea să-ţi explic decât practic, rostise şi Laur ,în sfârşit, cuvintele magice,pe care le căutase toată seara în bagajele lui răvăşite de exuberanţa Lorredanei.
Trupurile lor erau aşa de intim apropiate acum. Pe
neobservate se lipiseră unul de altul, asa de firesc şi profound înlănţuiţi de parcă se cunoşteau de când lumea.
Ea îşi aşezase picioarele peste piciaorele lui, ca şi când ar fi stat pe braţele unui fotoliu, mâinile şi le împreunase de umerii lui şi îl săruta cu atâta putere tandreţe şi afecţiune,că amândoi simţeau cum se topesc unul în altul.
- Ce dulce poţi fi, Dumnezeule, ce fragedă , parcă eşti o delicateţe pe care nu ştiu să o explic decât sărutând-o ,încerca Laur să spună ceva căutându-şi cuvintele rătăcite printre buzele ei . Parcă îmi iei toate puterile şi mă topeşti tot în tine fără să mă opun într-un fel.
- Şi eu simt la fel, îi raspunse Lorry pe un ton ce sugera că se simte aşa vinovată. Sunt complet răvăşită. Nu mă pot explica , dar aşa-mi place când mă săruţi şi mă strângi în braţele tale. Mă dezechilibrezi şi mă simt abandonată într-un fluviu de furnicături aşa de fierbinţi, aşa lunecoase ce mă fac să uit de mine definitiv, şi mă prăbuşesc în dorinţele tale neruşinate.
Era aşa de speriată, aşa de pierdută, că parcă ţi se făcea milă de ea să o laşi aşa netreminată în mijlocul acelei furtuni sentimentale care o doborâse definitiv. Tot corpul îi tremura într-un zbucium nedesluşit. Să se liniştească amândoi stăteau îmbrăţişaţi şi se strângeau cu braţele lor strivindu-se unul în altul înspăimântaţi de nebunia în care intraseră de bună voie.
- Gata,gata, a trecut. Am să te respect,fii sigură, chiar dacă înnebunesc de durere. Nu am să mă ating de tine fără voia ta şi a lui Dumnezeu. Suntem victimile propiilor noastre dorinţi, dar ne putem stăpâni şi respecta.
-Nu vreau să mă respecţi în sensul la care tu te gândeşti. E clar că eu sunt făcută pentru dragoste. Uneori simt cum prin mine umblă nopţile înfăşurate în mângâieri indecente. Dar nu vreau grabim nerîndarea, încerca ea timid să se exchiveze. Dă-mi pace puţin să-mi revin să văd dacă pe urmă mai vreau, te rog !
Îmi trezeşti prea multe dorinţi, şi din câte ştiu , dorinţele sunt cele care aduc omului cele mai multe necazuri.
Ai rabdare cu mine , si poate avem de câştigat amândoi.
Totul e premature şi mult prea riscant.
Avem doar câteva ore de când ne cunoaştem, nu e firesc să grăbim lucrile aşa. Îmi placi. Îmi placi aşa de mult,că nici să mă opun nu mai am putere.
Simţind că începe să piardă momentul, Laur o strângea şi mai agresiv în înfăşurările lui şi violând-o şi mai intens cu privirea, îi şoptea agresiv;
- Un pic, mai lasă-mă să te privesc puţin, sa văd dacă eşti reală, dacă eşti vie, sau visez eu cehoaice stând cu mine seara într-un parc părăsit, te rog!
O privea fascinat mângâindu-i obrazul cu degetele într-o atingere tangenţială. Buzele i le strângea uşor într-un căuş apoi le săruta ca pe un idol, încet, lunecându-şi propia gura lin peste buzele ei.
Lorry suspina sufocant şi mai că îi venea să plângă de durere, plăcere şi bucurie, că nici ea nu mai stia ce se întampla cum de se pierde aşa necontrolat cand ea se credea aşa de puternică.
Trebuia rapid să se adune, să îşi revină,să se controleze ,să nu facă cumva o prostie pe care să o regrete mai tarziu.
Şi- aşezat capul pe umărul lui spre a se feri de sărutul acela care o dezechilibra atât de intens şi parcă de undeva, de departe cineva îi şoptea fara ca propia voce să şi-o audă.
- Mai spune-mi ceva despre tine, cred că răsuna ca un ecou terminal vocea aceea ce vorbea fără ea.
Imi placi. De aici cred că vine necazul. Dar nu mă pot arunca în braţele oricarui plăcut. Ai să ne ridicam de aici, începe să fie periculos pentru amndoi.
Vreau să mă înţelegi şi să-ţi ţii în frâu farmecele devastatoare pentru suferinţa mea inocentă. Ai să schimbăm tonul şi subiectul, se trezise ea din propia execuţie la care era cât pe ce să asiste ca un vinovat fără vină.
- Zi-mi cu ce te ocupi , ce ai terminat, ce faci pe aici,cât mai stai printer noi, se trezise Lorredana brusc din clinciurile dragostei, firesc, de parcă nimic nu s -ar fi întâmplat.
Laur si- a dat seama că a pierdut vânatul atât de dorit.Fusese aşa de aproape să aibă trofeul dar, poate că e mai bine asa
- De unde sunt şi cum mă cheamă, ti-am spus, începu el pe un ton puţin dezamăgit de nereuşita lui sentimentală.
Fac arte, atât.
- Ce fel de arte,sări Lorry curioasă şi parcă nedumerită într-un final.
- Artele vieţii.
- Ce fel de arte? Îl privea ea şi mai derutată.
- Da, ai auzit bine ; artele veţii îi răspunse el şi mai apăsat .
Există o artă de a trăi, de a muri, de a mânca, de a iubi, munci şi aşa mai departe-viaţa însăşi e o artă, lumea spaţiul şi timpul în care trăim , totul
- Glumeşti, sau mă crezi o idioată ? Să nu-mi spui că asta e o meserie şi se învaţă într-o facultate, că mor şi înviez înainte de termen, ha ,te rog, fii serios.
- Nu glumesc, popoarele antice, sau mai zis, multe alte civilizaţii care au trăit pe Terra înaintea noastră, au făcut din viaţă o artă.
- Eu studiez în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, sistemele pietrei topite, iar o parte interesantă este istoria artelor din civilizaţiile lor.
- Dumnezeule, am umblat mult până te-am găsit, exploda Lorry într-un fel de râs isteric, aruncându-se dezordonat cu spatele de spatarul bancii, (care lipsea din constructie) ,fără ca ea să observe. Surprinsă total scoase un ţipat îngrozitor în timp ce se prevalea necontrolat cu picioarele în sus zvarcolindu-se toată în speranţa că ceva o va ajuta să nu prindă o căzătură ce o putea face de râs faţă de noua ei cucerire
Noroc că Laur, fiind tot timpul cu ochii pe ea, o prinse la timp, ca un erou adevarat, altfel venea cu roţile în sus, cum se amuzau acum amandoi de mama focului. Fără să vrea Laur apucase să vadă culoarea chiloţeilor ei ce apăruseră dntre picioarele rastignite în sus ca o pată de culoare neagra. Mintea îi sclipise un timp şi îl întreba acum provocatoare; nu cumva era culoarea parului ei pubian? Lorredana l-a trezit repede din visare, sărind pe el cu o întrebare însoţită de măsuri adecvate.
- Sa nu-mi spui că tu, ai încercat să m iubeşti după schemele din artele tale, se alarma Lorry şi începu să-l bat cu pumnişorii ei pufoşi, în pieptul lui de bărbat, până a sfârşit îmbrăţişată în mâinile lui şi asfisiată într-un sărut devastator.
Scăpată cu chiu cu vai din propiile ei zbateri
necontrolate, începu sa-l certe dojenitor în timp ce încerca să încheie un nasture de la bluză care se deschisese aşa involuntar
-Nu mă mai săruta, te-am rugat. Ma dezechilibrezi total şi este ultimul lucru care-l vreau acum de la tine. Hai să fim cât se poate de serioşi şi distanţi. Să povestim; despre orice să povestim, tu povesteşti frumos, ai spune, eu doar te ascult.
-Să povestim, începu Laur teatral. Despre ce să poveastim? Da, am gasit, era odată o fată de împărat………..
- Aaaa, nu aşa, sări Lorredana prefacându-se furioasă, îmi jigneşti inteligenţa, hai să povestim despre lucruri serioase din viaţă. Orice, te rog, chiar şi despre bazaconiile pe care zici că le înveţi tu acolo la sociologia ta sunt dispusă să ascult, numai să ieşim din capcana vulnerabilităţii.
- De acord, dar îmi promiţi că rămâi aici în braţele mele, cumintică, să pot să te simt mereu lângă mine, să te pot privi, să respir mirosul fraged al chipului tău ?
-Promit, se răsfăţa Lorry şi se aseză comod,fara nicio jenă cu funduletul ei dragalas, drept în poala lui deşi văzuse că penisul îi era aşa de excitat că mai avea un pic şi îi străpungea pntalonii.
Laur îi cuprinse mijlocul în braţele lui şi încerca să găsească un subiect care sa-i întoarcă, măcar pentru moment, gandul de la făptura minunată din braţele sale.
- Spune-mi ceva din ce înveţi tu pe acolo, din artele tale, îi sări ea în ajutor, ceva de care noi muritorii de rand, să nu fi auzit, sau la care să nu ne fi gândit.
- Da, am şansa să învăţ despre istorii ale unor trăiri care s-au petrecut cu adevărat aici la noi pe pământ, cu cateva civilizaţii înaitea noastră, începu el să pară cât mai filozof poate fi un bărbat îndrăgostit de o zgâtie de fată gen Lorredana.
- Acum ştim că pământul a fost populat de mai multe civilizaţii venite de pe planetele unde ele nu au mai putut locui. Primele se pare că au aterizat în Africa şi au încercat sa schimbe AND ul maimuţelor ralizând prima clonare a unui extraterestru pe Terra. Aşa au apărut primii pământeni.Nu degeaba descoperirile arheologice încep cu ei, africanii, oamenii negri. De ce nu s-a mai transformat nici-un animal în om, decât maimuţa; pentru că a fost un experiment, atat. Nu după mult timp o altă civilizaţie a venit lângă ei şi i-au creat pe egipteni, alt experiment. Apoi în Asia Mică a venit altă civilizaţie extraterestră şi a creat experimentele Asiei Mici. După un timp s-a creat si experimentul Asiatic, apoi cel din cele doua americi, cel Nordic al vikingilor. Au fost şi multe încercări nereuşite, ce-i drept.Acele popoare au dispărut repede din istorie şi doar descoperirile arheologice sau vechile scrieri mai amintesc cate ceva despre ele. Interesant este ca aceste populaţii experimentale, create de extratereştri au început să se lupte între ei, aşa cum au văzut că o fac creatorii lor. Că nu găsim prea multe semne lăsate de ei pe pământ noi suntem vinovaţi, nu că nu ar exista, ci că nu ştim să le căutăm si să le interpretăm.
- Prima constatare ce o desprinzi începând să citeşti şi să studiezi aceste istorii, este de o simplitate jenantă.
Civilizaţia nostră, din prea multă enfază, a înţeles foarte greu, că pământul pe care noi existăm temporar, aparţine de drept, universului, face parte din spaţiu şi timp, viaţa nu are cum să aparţină doar nouă.
- Aşa crezi tu, intră şi Lorry în joc. Eu am această idée în minte, demult şi sunt sigură că mulţi oameni ca mine gândesc.Este un subiect interesant, putem fabula pe marginea lui cu toate zvonurile care au avut dreptul să ajungă şi la urechile muritorilor de rând,- de rând, pe naiba, că toţi murim, la rând poate este mai corect spus.
Laur se amuza ascultând-o ţi se juca cu cârlionţii ei drăgălaşi şi cu greu se abţinea să nu o sărute .
Dar îşi aduse aminte de o idée desprinsă din studiile lui şi se grăbi să o împărtăşească şi ei
- Altă concluzie jenantă pentru noi cei de pe Terra este că, noi considerăm moartea ca pe cea mai cumplită întamplare a vieţii.
- Mai ,taci! Îl tachina Lorry privindu-i expresia feţei şi provocându-l să spună mai mult despre subiect
- Da, continua el, pe un ton cât mai academic, se pare că moartea-i inventată, doar de muritori, universul nu are în gena lui astfel de spori.
- Adica, suntem un pic, cam nemuritori, vrei să spui, şopti Lorredana pusă pe un ras destrăbălat, manifestare ce îl cam punea pe ganduri pe Laur.
Doamne, o fi ea frumoasă, spirituală ,finuţă, dar uneori are un comportament aţa liberitin că te poate face de râs în cine ştie ce cerc de prieteni mai academici, se gândea el privind-o necontenit.
Dar dacă stau bine să ma gândesc, tocmai în asta constă farmecul ei, în această exuberanţă necontrolată, dezarmant de sinceră, deschisă, fără ascunjişuri în tertipuri femeieşti.
- Dar în cărţile tale misterioase spune, cine determină norocul şi fericirea pe pamântul ăsta al tău lipsit de spori? Se maimuţărea Lorry, fâţâindu-se în poala lui cu funduleţul acela bombat, de îl făcea pe Laur să simtă toţi fiorii dorintelor închipuite şi neînchipuite.Se excitase aşa de tare, că uneori îi era jenă de sine. Se mira cum de ea nu simte, nu observă, sau ştie zgâtia şi special se tot freacă în el până ll va înnebuni de tot. O lăsa totuşi să facă ce vrea. În fond şi lui îi plăcea teribil, era un mod ciudat de a face dragoste cum doar puştoaicele zăpăcite ca Lorry sunt în stare să facă.
- Norocul meu, cel puţin în seara asta, continuă el, să mai destindă puţin atmosfera, este determinat de faptul că am scăpat trenul din cauza ta, şi la noapte,probabil, am să dorm pe un peron părăsit din gara asta amărâtă.
Fericirea…. , constă în faptul că te-am întîlnit pe tine, o zăpăcilă de fată pe care eu nu ştiu de unde să o încep şi dacă e bine să o termin…,
- Şi asta scrie în cărţile tale, asta înveţi tu, cu asta te vei ocupa în viaţă sa faci o fata fericită? Îl tot zmotocea Lorry fără să-şi dea seama că a căzut iar în capcana acelui sărut fulgerator.
Înfăşurată într-o avalanşă de îmbrăţişări ce îi agitau aşa de periculos toate simţurile, se abandonase total unui soi de mângâieri indecente ce îi sugrumau respiraţia şi o topeau parcă într-o erupţie vulcanicî de gesturi necontrolate. Laur o apucase cu amândouă mâinle de funduleţul ei drăgălaş cu dinţii îi ridicase forma închipuită de bluziţă cu care se neacoperise parcă special spre a rămâne descoperită şi ajunsese la mugurii sânilor ei, îi mângâia încet cu buzele lui înfierbântate, îî săruta şi strângea încet cu dinţii. Erau aşa tari şi semeţi ca două turnuri ascuţite în care sălăşluiau toate bucuriile atingerilor nevinovate.
Loredana era pierdută de mult; ii prinsese capul lui Laur înconjurându-l cu braţele lunecoase şi îl săruta aşa zgomotos, aşa pătimaş de parcă ar fi vrut să îl devoreze, să-l desfacă în toate parţile lui componenete pentru a-l savura definitiv.
Pierdut în aceasta lupta cumplită a dorintelor primitive , Laur încerca disperat să respire, să ia o gură de aer, altfel simţea că se sufocă şi, doamne fereşte, moare din dragoste înainte de a fi gustat, macar un pic, din licorile ei.
Noroc că Loredana încet, încet s-a mai potolit, parcă i se făcuse milă de el şi acum îl mângâie drăgălaş cu buzele ei catifelate lobul urechii şoptindu-i un soi de cuvinte din care Laur bănuia că aude ceva în genul; trebuie sa mergem, se face târziu şi riscăm amândoi să dormim pe peronul ăla al tau.
- Mergem filozofule ? Se ridică ea brusc din braţele lui.
De data aceasta o auzise destul de clar.
- Văd că nu eşti bun de nimic. De sărutat…, nu ştii, de mângâiat nici atat, ce sa fac eu cu unul ca tine, ia zi-mi ?
- In realitate Lorry simţise că dacă nu se ridica acum din braţele lui, nu se mai ridica niciodată. Se putea întâmpla povestea aceea sentimantală la care visează toate fetele de vârsta ei, şi încă nu ştie dacă este pregătită pentru aşa ceva cu plăcutul ăsta apărut, aşa de nicăieri.
O rupse la fugă de lângă bancă râzând ştrengăreşte, zbenguidu-se în explozii de gesturi şi mişcări ce îi scoteau în evidenţă, de fapt, bucuria clipelor fericite pe care le trăise în braţele lui.
Până să se trezească si Laur din ameţeli, o pierduse în întunericul nopţii şi acum, disperat, o căuta din priviri scuturând pustietatea plajei din jur.
O găsi repede, chiar în spatele lui unde Lorry se ascunsese spre a fi găsită cât mai repede. Bucuria regăsirii i-a aruncat unul spre altul într-o îmbrăţişare tandră, înţelegătoare cu situaţia lor complicată.
- Hai, să mergem, atacă Loredana direct. Camera mea e cam în direcţia aceea, cred. In mod normal ar fi trebuit să fim 4 fete, suntem nouă în realitate şi e un balamuc şi o dezordine la noi de te sperii. Dar nu-ţi face griji, nu am “bolanzit”,cum spuneţi voi ardelenii, să te duc între nebunele mele prietene. Ne-ar devora zăpăcitele alea pe amandoi.
- Şi camera mea tot cam pe acolo a fost, rosti şi Laur cu glasul scăzut. Noi suntem doi, adica eram că eu figurez ca plecat deja. Şi la noi apreau fel de fel de fete necunoscute cu alţi băieţi, de câteva zile am ramas numai noi, eu şi un prieten din Cluj.
- Am putea încerca să mergem la mine, clujeanul meu e un tip de bun simţ.
- Dar am uitat să te întreb, evită Lorredana răspunsul de ce pleci, s-a terminat sejurul tău, sau ai vre-o problemă de rezolvat, de ce atâta grabă, de ce nu mai stai?
- Am mult de lucru, trebuie să pregătesc un seminar pe tema “Civilizatia pietrei topite”. Nu prea am materiale după care să mă inspir, şi trebuie să gândesc totul aproape singur. Mă ajuta o colega din Iasi ( îl luă gura pe dinnainte) şi împreună sper să reuşim.
- Aaaa, te ajută colega, deci, se trezi Lorredana direct în prima fază a geloziei, ţi-e dor de ea probabil, şi-mi îndrugi mie civilizaţii cu pietre topite. Poate eşti tu topit după ea şi abia acum ai realizat.
- Nu, te rog, e o simplă colegă, serios, e o fată frumoasă deşteaptă, seamănă cu tine în unele privinţe.Are prieten, îl cunosc şi pe el, nu e cazul sî o jignim.
- Da, m-ai liniştit, decretă Lorry, nu prea convinsă în sinea ei, se acceptă explicaţia, dar dacă mă minţi, păcatul tău să fie, eu nu am cum să te controlez, şi nici nu m-aş coborâ în astfel de neguri umane.
- Am ajuns, se opri Laur în faţa unei portiţe ce permitea intrarea într-un fel de parc dendrologic plin cu tot soiuri de plante pomi şi alte minunăţii ale naturii.
- Camera mea este undeva peste parcul acesta, îi spuse el vizibil emoţionat. Cel mai uşor ajungem dacă o luam pe aleea aceea din dreapta. Ce zici ?Ai curaj? Ne aventurăm?
- Si trenul tau unde e? Parcă-mi promisesei că mă plimbi cu trenul? Se amuza viitoarea mea mama făcându-şi curaj. Gluma ei a avut efectul unei descătuşări şi i-a resuscitat pe amândoi într-o explozie de râs zgomotos.
În timp ce intrau pe aleea ce-i ducea pe amândoi direct într-o alta lume, cea a adulţilor, viitorul meu tată întrevăzu ocazia perfectă de a-şi etala largile-i cunoştinţe dobândite în apropierea florilor. Cu vorbe aromate o ameţea pe viitoarea mea mamă cu parfumurile energizante a fel de fel de seducatoare, precum Regina Nopţii ( o floare ea însăşi pe trei sferturi adormită, dat fiind ora întarziată la care era obligată să-şi expună petalele), Nu mă Uita, sau Ciuboţica cucului, panseluţe şi alte ingrediente, absolut necesare în procesul adormirii vigilenţei unei fete fermecatoare.În realitate, nu era nevoie de prea multe parfumuri scumpe, viitoarea mea mamă era ea însăşi ameţită demult, încă de pe vremea când l-a văzut pe viitorul meu tată pentru prima dată. Valurile mării învolburate o tot aruncau de atunci în direcţia lui şi undeva, într-un colţişor al inimii ei de păsărică spera să se aşeze drept în braţele lui şi să nu se mai dea jos de acolo până nu va afla tot ce se poate despre farmecul lui.
- În sinea ei presimţea că în seara aceasta se va întâmpla ceva ce trebuia să se întâmple demult. Simţea cum îşi pierde şi puţinele minţi cu care a înzestrato educaţia părinţilor ei. Când el i-a propus, aşa evaziv, fară nicio intenţie erotică, desigur;
- bem o cafea,,,ne cunoastem mai bine,
ea în loc să-l refuze politicos, cel puţin, asa, de complenzenţa, a acceptata tacit şi imediat s-a conformat propuneri lui indecente. Ba mai mult i se citea aşa de uşor bucuria şi nerăbdarea pe faţă şi parcă nu-i venea a crede că în sfârşit, un barbat a rostit fraza aceea magică pe care ea o aşteaptă de ani. Mai précis, de câteva luni, mă rog, de când simţise cum în trupul ei parcă intrase un demon ce o trimitea mereu spre adâncuri în care visa că i se întâmplă fe de fel de lucuri ciudat de plăcute.
Să nu pară însă că numai ea este aşa de dornică de o cafea acum la miezul nopţii, sauma rog din alea,prea uşuratice, a încercat să pozeze un pic a victimă sigur, spunând cu un glascât putea ea de timid.
- Dar imi promiţi că nu -mi faci nimic din ce nu hotărâm împreună?
-Promit, spuse şi Laur aşa doar să spună ceva în timp ce voia să deschidă uşa cameri cu promisiuni. Mintea lui însă era demult în câmpiile elizee.
Uşa însă era încuiată. Lumina stinsă. Nimeni nu mai locuia acolo. Sau clujanul era ocupat şi aşternuse liniştea desăvârşită în ferestrele camerei lui.
Dezamăgiţi se priveau discret aşteptând să le vină o nouă idée.
- Ghinion, spuse Laur şoptit.Singura salvare e gara sau cortul. Am cortul la mine mereu ca soluţie împotriva neprevăzutului.
Ai dormit vreodată în cort, vara la mare?