Mă mai gândesc la tine, de parcă te-aş iubi,
O inimă mai bate şi nu ar trebui,
Un colţ de lună intră prin geamul dinspre sud
Şi pe pereţi tablouri cum râd de ea aud.
Era frumos odată între aceşti pereţi,
Nu se-ascundea iubirea de ochii tăi şireţi,
Acum aud tablouri ce râd poate de mine,
Că-s solitar ca luna, nu umblu prin vecine.
E una lângă mine, ca şi apartament,
Când urc pe scări deschide, dar eu nu sunt atent,
E o ospătăriţă la un restaurant,
Dar eu beau doar acasă şi nu prea sunt galant.
Mai e o blondă creaţă, pe-acelaşi palier,
Aşa cum ea arată îi trebui zilier,
Mi-a luat-o înainte bărbatul ei de soi
Şi am cu ea erecţii doar într-o zi de joi.
Mi-ajunge doar etajul, că dacă mai şi urc,
M-ajută însuşi dracul cu alta să mă-ncurc,
Ce-nseamnă pân` la urmă minute de partidă,
Când ne avem la mijloc, tot casa e solidă.
Şi fiecare-mparte un fel de-a fi ferice,
Ne despărţim pe urmă şi n-avem ce ne zice,
Dar eu când simt pe umăr un cap ce l-am dorit,
Am linişte deplină, cu mine-a fost iubit.
Mă mai gândesc la tine, de parcă te-aş iubi,
Tu ai o libertate ce mă va înrobi,
Noroc că intră luna prin geamul dinspre sud,
Sub el o serenadă să-ţi cânt beau un ou crud.
21 IANUARIE 2016/19.08