IARNA CITIND
iarnă-i – ţin lampa-aprinsă ca pururi căpătâi
citesc cu-nverşunare – cer şi pământ rânind
răzgâie-mă şi patul – visările dintâi
dar nu-n huzur mi-e forţa – ci buzele-mi rănind
trezesc slove-nţelepte – din alte ierni şi lumi
cu care numai noaptea e bine să te-aduni:
şi tainele se-ntrupă – străjeri cu fulger negru
zăpezile de-afară aprind în marş funebru
stau răstignit pe iarnă – spre-a mântui lumini
citesc din Tine – Criste – ceaslov fără de vini:
Tu-ţi laşi în rana minţii-mi văpăile de spini
...o – boreale nimburi – alai senin şi trist
lacrimi de sânge frângu-mi toiagul de-ametist:
deasupra tuturora stă cer – Palma Lui Crist!
***
POET DE TABĂRĂ
sunt generalul – şi vă cânt războinic
precum umili poeţi au mai făcut-o
prin tabere de glorii şi pieire
mărirea Lui Hristos am mai crescut-o
nu ţin vreun stih prin buzunare
ci – roze – vi le-nfig la butoniere:
în liturghii v-amestec şi turbare
cum şi-alinări cetăţilor mizere
prin stihul dăruit cad ziduri 'nalte
în praf şi-n pulberi am târât trufia!
din slove înfloresc grădini învoalte
aceleaşi slove sunt săgeţi – cu mia!
...simt mâna Lui Hristos pe mâna mea:
Patriei-i dăltuiesc îngeri de nea!