Copilăria noastră are-o apă
Şi-un crâng păzit de nea Agat,
Cu care greu puteai fi împăcat
Dacă vedea cum vaca se adapă.
În poieniţa lui făceam agapă
Şi nucii nu scăpau, ziceam că-i bat,
Mă săturam de-atâta căutat
Şi ne spălam pe mâini în câte-o groapă.
Se întâmpla în fiecare vară,
Ne întorceam acasă către seară
Şi nu eram vreodată supărat,
Simţeam că sunt sătul de orăşeni
Şi doar desculţ eu ştiu că am umblat,
Potecă-aveam Ungheni şi Coşereni.