Ovidiu Dan:
Viorele draga, care e ”eliberarea României” la care te referi? In 1989 a fost o pacaleala gindita din timp si definita ”pleaca ai nostri, vin ai nostri”. De-atunci si pina astazi, tot asa a ramas. Desigul ca papalitatea a pus umar la faptele implinite prin Gorbaciov, dar libertatea adusa a fost doar cea a permisiunii de a te exprima, nu si cea economica. De-aia m-ar bucura sa mai adaugi dupa ultimul cuvint ”in plan spiritual”.
Ion Marin Almajan:
Românii care părăsesc țara nu o fac din cauza condițiilor tolerate de stat și de Biserica Ortodoxă. O fac căutând un câștig mai bun și pentru mulți mai ușor. Vina o poartă guvernele care au fost la conducerea României din 1990 încoace. Biserica nu are în seamă nivelul de trai al locuitorilor. Ea se poate doar ruga pentru aceștia ca și Biserica Catolică. După concluza pe care o scrii în finalul textului, nu cred că din aceste discuții ai învățat ceva. Fixul ți l-ai păstrat nemodificat. Ortodoxia este vinovată de toate relele din lume. Iar Catolicismul este Arhanghelul salvator.
Viorel Roman:
Statul si Biserica sunt in sinfonie. Ortodocsi, drept credinciosi sunt si occidentalii. Confuzia incepe cu guvernarea ortodoxa moldo-valaha PRM, PCR, FSN, PDSR, PSD, PNL, USL, PC, care nu intelege, pentru ca nu a apartinut niciodata de occident, ci numai de orient, de Constantinopol si Moscova, ca o integrare credibila in Europa presupune si refacerea unitatii crestine cu Roma. De un deceniu Romania e de jure in Europa, de facto, nu. Moldova nici macar atata. Statul neofanariot a reusit cu germanii catolici, dinastia de Hochenzollern-Singmaringen si presedintele Klaus Werner Iohannnis, sa mimeze o fatada vesteuropean, pentru a continua nestingert modul de viata oriental, coruptie, nepotism, paternalism, furtul de la buget etc. Biserica autocefala in simfonie, intr-o unitate de nezdruncinat cu statul neofanariot nu poate singura aduce nici corectura, nici universalitatea nesesara emanciparii nationale si social-economice, fara unirea cu Biserica Romei. Rezultatul il vedem: romanii sunt cei mai saraci europeni, prizonierii unei culturi de anonimat.