EXTRAS DIN MEMORIA CUVINTELOR
tot săpând la temelia cuvintelor
arheologii au descoperit
în sufletul lui Socrate
un vas de cult
ars în focul luptelor de idei
curenţii vremii
l-au modelat după forma
primelor sintagme
într-o amforă
din care înţelepţii
sorbeau licoarea cunoaşterii
semănând erosul semantic
în starea embrională a cuvântului
pe marginile ei
se mai păstrează încă
uşoare urme de nedreptate
datorate vremurilor de început
ale democraţiei
analize,
temeinic solvabile în timp
au stabilit cu premeditare
că perenitatea vorbelor sale
se datorează în special
influenţelor
lăsate de cuvinte
asupra ideii de judecată
mult timp după aceea
s-a crezut că Socrate
a fost mai întâi o idee
ce a străbătut pieţele antice
sub impulsul dialogului
dintre cauzele primordiale
păcatele lui impregnându-se
în memoria cuvintelor
sub forma legendelor
ultima dată a fost văzut la Hamangia
unde venise chemat de localnici
pentru a prezida
o dispută asupra existenţei
luase înfăţişarea unui scaun
şi privea totul
din punct de vedere al curbei
este modul însuşi al existentei
a explicat el
orice punct rămâne orientat în sine
curbând linia dreaptă
spre tendinţa ei de unire
atunci
nu mai rămâne nimic drept?
a întrebat cineva.
într-un spaţiu curbat,
a răspuns el
dreptatea ia forma parabolei
focarul fiind ochiul
care o priveşte de sus
totul devine atunci subiectiv
şi se reduce la punct
mărimea lui depinzând
numai de ochi
prezentul deci, nu există
exact,
curba revine în sine
în forma punctului
din care a plecat
singură ideea
dă senzaţia unei drepte
ca ochi unic
trecut printr-un punct
- de unde şi senzaţia
de viitor -
o idee existentă în sine
doar prin anticipaţie
nici viitor deci, nu există?
absolut,
declamă el
totul este o impresie
a liniei drepte
de a nu mai fi fost niciodată
punct şi focar
într-o altă linie dreaptă
atunci totul este trecut
a conchis cineva.
Nu,
Orice punct
Are alt ochi şi focar
Din care pleacă o linie dreaptă
Ce se întoarce mereu
În forma parabolei
Din care pleacă iar
O linie dreaptă
Spre a deveni alt focar
Cu alt ochi în altă linie dreaptă
Judecat pentru cuvinte
Socrate s-a închis în memoria lor
Şi a redevenit iar
O idee care străbate pieţele antice
În forma amforelor trecutului
Din care se adapă
Ultimii însetaţi de dreptate
Arheologii îl descoperă uneori
Colindând porturile Eladei
Sub forma corăbiilor
Plecate spre a demonstra
Forma pământului
Alteori în otrava ce l-a hrănit
Pentru a deveni o legendă
Ori în parabola existenţei
Prezidând tema misterelor
Pretutindeni
Ideea de a-l căuta
Persistă în imaginaţia înţelepţilor
Ca o piatră filozofală
Ce a existat cândva
În memoria cuvintelor.