U R A R E

                   Fie ca Anul Nou, abia născut, să se dezvolte sub cele mai luminoase auspicii, în pace, concordie, iubire şi rodnicie !

                   Fie ca resursele lui de energie şi creativitate să-şi găsească o asemenea mobilizare şi un asemenea entuziasm, încât rezultatele să-i fie pe măsura umanităţii, apoteotice şi impresionante !

                   Fie ca dragostea şi înţelegerea dintre oameni să cuprindă, triumfătoare, întreaga planetă !

                   Aşa să ne ajute Dumnezeu, expresia divină a inteligenţei şi virtuţilor umane !

                                                            *** 

                             CÂNTEC DE ANUL NOU

                         Eu am intrat în noul an cântând

                   De fericirea de a exista

                   Ca muritor stimabil, ca şi când

                   Aş fi un fiu al lui Burebista

                             Am petrecut cu drag cu toţi ai mei

                   Contemporani de-oriunde şi de-oricând

                   Şi ne-am simţit, parol, ca nişte z(m)ei

                   Purtaţi de dor, de vise(uri) şi de gând

                             Printr-un proces de neimaginat

                   Când nici n-ai fost nici eşti îndrăgostit

                   Cu Dulcineea-n slăvi m-am ridicat

                   Iubindu-ne intens şi infinit

                             Momente-nălţătoare am trăit

                   Cât a durat concertul vienez

                   Şi-am urmărit din Vest în Răsărit

                   Revelioane, salturi la trapez

                             Nu mai vorbesc de clipele de vis

                   Şi de magie ce le-am petrecut

                   Cu monştrii sacri  care mi-au permis

                   Să intru-n cercul lor neîntrecut (nemaivăzut)

                             În noul an, voios de am intrat,

                   Cu sufletul de fericire plin

                   Mă aflu şi ca nimeni întristat

                   Că prea ne-am depărtat de Cel Divin.

                                                ***

                             UN TRANDAFIR ÎN IARNĂ                   

                             Tăcut contemplu şi mă mir

                   Cum poate fi un trandafir

                   Iernat atât de rezistent

                   Şi-ndată-i fac un compliment

                             Pe lujeru-i ce nu s-a frânt

                   Se leagănă uşor în vânt

                   Reverberându-şi, nu ştiu cum,

                   Inegalabilu-i parfum

                             E o minune că-n acest

                   Sfârşit de an îmi manifest

                   Uimirea dintr-o nouă zi

                   Cu fericirea de a fi

                             Nu m-ar surprinde,-nfiorat,

                   Chiar Cel de Sus să îmi fi dat

                   Prin trandafirul înflorit

                   Un semn că nu m-a părăsit

                             Smerit, la masa mea de brad

                   Lucrând, mă sprijin să nu cad

                   Şi mulţumire îi aduc

                   Că nu mă lasă singur-cuc.

                             ***    

                             M E M E N T O

                             Chiar dacă moartea ne va despărţi

                   Te-asigur că-mpreună noi vom fi

                   Acolo unde dulcele păcat

                   Iubirea pe vecie ne-a legat

                             Nimic din ce-am simţit şi am trăit

                   În universul nostru tăinuit

                   Cu-atâta-nfrigurare, plini de dor

                   Nu va muri ca tot ce-i trecător

                             Din dăruirea noastră s-a creat

                   Cel mai subtil şi privilegiat

                   Tărâm de nesfârşite desfătări

                   Cu tandre şi-ndumnezeite stări

                             Orice s-a întâmpla, ar fi exclus

                   Acest divin miraj să se fi dus

                   Cu tot ce e caduc şi efemer

                   Iubirile nicicând, nicicum nu pier

                             Chiar dacă eu sau tu vom fi plecat

                   Pe-un drum necunoscut şi ne-nturnat

                   Te-asigur că ne vom iubi mereu

                   Mi-e martor Însuşi bunul Dumnezeu.

                                      ***

                                      GRAFOMANII

                             Cu grafomanii nu e de glumit !

                   Când se pornesc, ca îndrăciţi, să scrie

                   Orice rahat ieşit din scăfârlie

                   E imposibil să-i mai fi oprit

                             Atât de-nchipuiţi şi plini de ei

                   Convinşi de-absenta genialitate

                   Neruşinaţi scot perle răsuflate

                   Şi se comportă chiar ca nişte z(m)ei

                             În cleştele trufiei când te-apucă

                   Te sparg cu aberaţiile lor

                   Şi, mândri, te pisează ca pe-o nucă

                   Numai să-ţi demonstreze ei ce vor

                             Am întâlnit astfel de specimene

                   Pe care nu ştii cum să le eviţi

                   Când turuie-n prostie. Nota bene:

                   Ei cred în steaua lor şi-s fericiţi.

                                                ***

          DE DRAGUL TĂU

                             De dragul tău, iubito, de-oriunde şi de-oricând,

                   M-oi transforma în floarea ce-o vei fi preferând

                   Şi-oi degaja extatic parfumul cel mai rar

                   Ce-l dau doar orhideele din Dejagaskar

                             De dragu-ţi, cum doar cel mai înflăcărat amant,

                   Voi deveni cu timpul un splendid diamant

                   Să-l porţi ca o regină-n inel sau colier

                   Şi să umbreşti, magnifică, aştrii de pe cer

                             Mai dragă ca luminile ochilor de-mi eşti

                   Voi deveni tărâmul cu magice poveşti

                   Pe care, rătăcindu-te, te vei regăsi

                   Vibrând, mai fascinantă cu fiecare zi

                             Şi, crede-mă, iubito, că de voi fi murit

                   M-oi disipa în aerul pur şi absorbit

                    Şi-n apa răcoroasă pe care o vei bea

                   Să fim tot împreună, al tău şi tu a mea.