ȚARA ZEULUI ȘAUE
Tăblițele de lut ars de la Tartaria dinainte de Sumer ș.a.
În anul 1961, cercetătorul clujean N. Vlasa, săpînd cam la 20
de km de comuna Tărtăria, la o colină numită Turdaș, găsește
în stratul cel mai de jos al acesteia o groapă umplută cu
cenușă. Pe fundalul ei au fost găsite statuetele unor idoli străvechi, o
brățară de scoici marine și trei tăblițe de lut, acoperite cu un scris
pictografic, alături de corpul ars și dezmembrat al unui om matur.
Descifrarea tăblițelor ne aduce în fața unei scrieri presumeriene și a
unei enigme „mortul copt”. La vechii sumerieni, în cinstea marelui
zeu Șaue, preotul principal, la împlinirea anilor de slujit, era ars.
Aruncînd o privire rapidă pe harta României, în zona Tărtăriei vom
descoperi nume ciudate, fără nici un în]eles pentru o persoană
neinițiată, vom găsi Țara zeului Șaue.
v. P.L. Tonciulescu, în De la Tărtăria la Țara Luanei, publica și o hartă intitulată „Urmele zeului Șaue”, din care citez localități și râuri cu o rezonanță care amintește de acest zeu străvechi,local: satul Șăulești pe valea Mureșului, la sud de Turdaș, lângă Tărtăria; puțin mai la nord, tot pe malul stâng al Mureșului, satul Șeusa; ceva mai la nord întâlnim Șeulia de Mureș; undeva mai sus de pârâul Șaulia, afluent al râului Luduș, la confluența celor de mai sus avem comuna Șeulia și satul Șaulita; în județul Bihor, comuna Nojorid, avem satul Șaueu.
și dacă continuăm călătoria pe harta României, pe Someșul
Mare, pe apele Zalăului, găsim zeci de localități și ape cu nume semnificative de la Zeul Șaue, identic cu zeul sumerian Usmu, un zeu pierdut în vidul istoriei poporului nostru. Vom fi în stare să-i repunem în ale lui drepturi istorice? Carpato-dunărenii sosiți în
două etape în Sumer, și suprapunîndu-se populației negroide locale îi vor numi pe aceștia„capete negre” (sag-gic). Popula]ia local` negroidă o va adora pe zeița tămăduitoare Gula.
* sursa P.L.Tonciulescu,
„De la Tărtăria la Țara Luanei“, p.22, Ed.Miracol, București, 1996.
II PATRIMONIU ARHEOLOGIC
ALEȘII LUMII. ZEII VEDICI și DAKȘA
*Medalion din teracotă, Muzeul de istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. A1/941.C. Daicoviciu și colaboratorii, șantierul arheologic de la Grădiștea Muncelului. Geto-Dacii, I. Miclea [i R. Florescu, Editura Meridiane, 1980, România.
Spațiul carpato-dunărean a fost leagănul civilizației ariene, care
va da lumii cea mai bogată și variată societate de zei și concepție
religioasă, preluată aproape de toate religiile lumii. Nicolae Miulescu, în Dacia - Țara Zeilor, descrie o lume mitologică, necunoscută nouă.
în cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedică, se spune:
Când zeului suprem i-a plăcut Pământul, el a dat naștere prin a sa
Respirație la șapte zei ai genezei lumii. Conducătorul acestui grup a
fost Daksha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pământul, a găsit cel
mai frumos loc pe care-l va popula \n timpul nop]ii cu primii 10.000
de fii ai săi, fiii lui iubiți, fiii lui aleși, aleșii lumii. În timpul zilei, el
împreună cu ceilalți zei au creat animalele, păsările etc. Dar El,
Daksha, va realiza că a uitat să-și înmulțească fiii, așa că va crea
Femeia. După multe încercări, el va găsi felul cum să-i înmulțească.
El, Daksha, este considerat ca marele zeu al genezei lumii, dar și zeu
al sexului. Fiii lui, dacii, vor trăi pentru un timp în Țara zeilor -
Dacia, dar o parte din ei o vor părăsi, pentru a popula lumea.
Einu( Ainu, n) o vor uita și se vor întoarce din când în când pe drumul zeilor, Drumul BYK-ului (vezi râul Bâcului - Chizinui și „drumul Bâcului, Bâcul haiducului” –
Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki - în pelerinaj în Țara Dacia, Țara zeilor.
Ce ne-a rămas de la ei, veți întreba? Ne-au rămas localități, munți, văi și ape cu numele vechilor zei vedici:
1. OM - expresie monosilabic`, exprimînd suprema invocare a
zeului suprem. în nici un templu vedic nu se începea slujba înainte de
a se pronunța această silabă „OM”. La noi acasă, în Dacia, noi ne
chemăm oameni, avem chiar și un munte „OM-ul”. Aparent muntele
păstrează numele OM potrivit credinței vedice, care afirma că acolo
s-ar fi găsit marele sanctuar vedic. 2. NAGAS - reprezintă spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Rămâne păstrat în Nehoi, Negoiul, Negesina etc. Descrierea acestor dragoni se potrivește cu șarpele-dragon descoperit la Tomis. 3. KUCEA-CUCEA – zeițai lunară; vezi sate, nume și localități: Cucea, Cuceu, Cucerdea etc. Fig. 46. 4. ARKA - numele zeului Soarelui la începuturile religiei vedice(mai târziu înlocuit de Mitra, apoi de Surya. V. Muntele Surianu, n. n)5. MITRA - zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A
fost preluat de creștini. Sf. Demetrie cât și Mitro sunt patronii lunii
Septembrie. Lângă Oltenița, la Mitreni, au fost descoperite ruinele
unui templu „păgân” închinat zeului Soarelui. 6. SURYA - numele zeului Soarelui în lumea vedică de mai târziu. Păstrat în numele muntelui Surianu, azi jud. Hunedoara, din vatra dacică. Pe harta
Romniei se găsește în mijlocul fiilor săi daci în zona Orăștiei.( idem jud. Hunedoara, n.). Surya fost numită mai târziu și una din fiicele zeului Solar. 7. TAMAȘA - zeul întunericului, al cețurilor dese de pe păm~nt; p`strat \n Tama[, l~ng` Bucure[ti, Tama[i-dava, Tama[ifava,
Tama[fal`u (l~ng` Bra[ov). 8. TAMASNA - numele celui de al patrulea Manu, unul dintre „domni”; vezi localitatea Tamasa, Tamasasa (lângă Făgăraș, v și Tămăsasa, jud HUnedoara, ibid n. e. evu ). 9. MOCSA - „Împărăția lui Mo, principiul dezintegrării; păstrat în numele comunei Mocșa. Zal-mocsa Zalmoxis - să fie derivat tot din acesta? 10. GURU - nume dat maeștrilor, profesorilor, învățătorilor care fac cunoscute scrierile vedice; vezi comuna Guruieni, Gurustan ( v și Gurgui, Gorgane- Gurgane, Gurghiu, Gurazlata, Gurasada, poate Gorj, n. n. ibidem) ș.a. sau „gurueții”, piramidele de pământ de la Gona, Făgăraș; vezi și Gona Împăratul, tatăl SITREI (SITROAIEI) cu care s-a căsătorit ramanul RAMA. 11. DHRAMA - zeu al justiției și al principiului dreptății; vezi localitățile Dărmănești, Darmanesti etc.
12. CAMA - zeul iubirii; vezi Comănești, Comar, Comana,
Comârzana etc. 13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus masele de păstori, cucerind valea mijlocie a Indusului.
Numele acestuia este păstrat ca Bărutău, cel mai înalt vîrf din munțiiBaraolt; avem, de asemenea, localit`]ile Bara, B`r`u, B`r`[ti etc. 14. BHUTA - spirit rău; vezi Buta, Butoni, Butanu. 15. AGNI - zeul focului, al arderilor, numit și Pavaka, Pria; vezi așezările Agni-ta, Pava, Pria. 16. APA (Apaci) – zeița apelor binefăcătoare; vezi localitățile Apa, Apalina, Apqahida, Apața. 17. DANU - mama ploilor și a pajiștilor bogate; vezi Danubiu, apa sfântă a vedicilor carpato-danubieni. 18. ARA (Arya) - numele Ținutului notat al poporului „Arian” carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rarău, de unde izvorăște râul Arara numit Siret. În locul unde a fost ARA acum este un loc numit ARA-MA.
Această moștenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni,
reprezintă cadrul sacru, spațiul carpatic care și după aproape 7.000 de
ani continuă să păstreze nume misterioase pentru văi, munți și sate,
păstrate din moși strămoși și al căror îneles s-a pierdut în negura
timpului. Este oare posibil ca o arie geografică determinată, care
poartă nume vedice de zei și urmele acestor zei, să nu trezească nici
un interes pentru istoricii și arheologii noștri? Oare asta să fie pentru
totdeauna soarta poporului nostru: nepăsarea, ștergerea trecutului,
uitarea adevăratei lui istorii?
Istoricul grec Herodot spunea despre traci: „...după indieni,
neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Dacă
ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea
mea, de neînfrînt și de departe cei mai puternici dintre toate
semințiile pământului. Tracii poartă multe nume, fiecare după ținutul
în care locuiește, dar toți au în toate, obiceiuri asemănătoare”.
Dacă Herodot cunoștea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22.
Evident,între o atât de mare varietate de triburi, trebuie că au existat și unele deosebiri religioase, care nu mai pot fi știute astăzi.
Neamul tracilor a fost măreț în antichitate și vestit atât prin
Rezistența fizică a bărbaților, cât și prin priceperea poporului în
general în leacuri ancestrale. Drept dovadă, filozoful Socrate
mărturisea că el a învățat de la un ucenic al lui Zamolxis un
descântec dintre acelea „care-i fac pe oameni nemuritori”. Mai
târziu, peste secole, Clement Alexandrinul reproșa grecilor că nu
sunt originali în civilizația lor și că aceștia au învățat de la traci
formulele descântecelor pentru însănătoșire: „sanas incantationes
a thracibulus accepisti”.
DIVINITĂȚILE DE MAI TÅRZIU: Marele Zeu Gebeleizisși Marea Zeiță Bendis
Gebeleizis sau Nebeleizis era divinitatea supremă a tracilor,
fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea. El era
reprezentat ca un bărbat chipeș, uneori cu barbă. Gebeleizis provoca
tunetele și fulgerele. În unele reprezentări acesta apare așezat pe tron,
iar în altele, în chip de călare, avînd în mâna stângă un arc; un șarpe
coboară spre capul calului. Mai este însoțit și de un vultur cu corn.
Vulturul ține în cioc un pește atunci când simbolizează singur
divinitatea amintită, iar în gheare are un iepure. Acest zeu este stăpânul
cerului și al pământului, patronul aristocrației militare; el ar putea avea
însă atribute uraniene, solare. Zeul cel mare, Gebeleizis, mai este
cunoscut și sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis (alții
consideră cavalerul trac ca o apariție mai târzie, un erou și nu un zeu).
Alteori zeul apare în ipostază de călăreț luptător, însoțit de un câine; el
poartă o lance pe care o aruncă asupra unui porc mistreț din fuga
calului. Când nu este în ipostaza de luptător ori vânător el are
trăsăturile unui călăreț pașnic purtînd în mână o torță ori un corn al
abundenței; uneori este reprezentat avînd trei capete (tricefal),
asemenea câinelui însoțitor, alteori ca un zeu binecuvîntător, avînd
primele trei degete ale mâinii drepte desfăcute, iar celelalte
Apare în mărturiile epigrafice și numismatice de la Histria și Odesos (Varna) iar la Limanu (jud. Constanța) Derzelas apare călare, ca de altfel și în ceramica de la Răcătău și Zimnicea, tezaurele de la București-Herăstrău și Surcea (jud. Constanța).
Îl vom întâlni mai târziu în lumea antică la macedoneni
„călărețul macedonean”, iar în mitologia greacă sub numele de
Zeus. ( Numele Dumnedzău, la români înseamnă Domnul Zeilor, n. n. e. evu).
Din Tracia, cultul lui Gebeleizis avea să pătrundă în Asia Mică
prin secolul VII.d.H., unde a fost asimilat de către armeni,
devenind divinitatea națională a acestora, Vahagn sau zeul r`zboiului,
vestit pentru curajul cu care omora dragonii. Vahagn era asociat cu
trăsnetele și fulgerele, fiind reprezentat ca un bărbat cu părul și
barba din flăcări, iar „ochii lui erau ca doi sori”.
Fragmente, surse internet. Ro, conspect Eugen Evu
v. și Aparatul lui Uriel, Mitologia românilor, Coloana cerului, Mircea Eliade, Vulcănescu, Mircea Ciobanu, Iosif C. Drăgan, etc.