O carte incitantă: ANTIDEMOCRATICA de Dan Şalapa
Scriitorul mehedinţean, profesorul Dan Şalapa, este o personalitate cunoscută prin implicarea în viaţa cetăţii (a scris poezie, pamflet, teatru, a realizat filme docmentare, redactor- realizator de emisiuni radio-tv, prezantator şi realizator de spectacole), adică reprezintă ceea ce se numeşte la noi un om de cultură, o personalitate angajată în viaţa social-culturală a comunităţii.
Ultima carte a domniei sale intitulată ”Antidemocratica” este una incitantă, cum rar ai ocazia să citeşti, tocmai pentru că e ancorată în cea mai dură realitate a zilelor noastre. Opera a apărut la Editura “Singur” fiind şi distinsă cu premiul revistei cu acelaţi nume, lucru care mi se pare firesc, pentru că reprezintă o lucrare de referinţă din publicistica noastră.
De la început, scriitorul precizează că este vorba despre articole publicate între anii 2006-2012, una dintre cele mai negre perioade postdecembriste. Structurată în patru părţi, cu titluri semnificative („Guvernul-cioclu”,”Ţara” tâmpiţilor,” ”Trenul democraţiei otrăvite”, ”Guvernantofilia”), lucrarea este străbătută ca de un fir roşu de sentimentul revoltei mocnite a unui om care nu poate accepta umilirea existenţială a neamului din care face parte. Căci scriitorul este o veritabilă conştiinţă, un om care ia permanent atitudine împotriva celor care au stors avuţiile ţării burduşindu-le în buzunarele proprii. Nu este iertat nimeni: preşedinte, guvernanţi, parlamentari, biserică, toţi cei care sunt răspunzători de destinele acestei ţări. Căci scriitorul condamnă, în primul rând, goana după bani şi după îmbogăţire: Pentru ei,nu contează omul ci doar banul, afacerea, profitul! Banul nu doar ca expresie numerică, ca posibilitate de a-ţi asigura subzistenţa şi ceva pe deasupra, nu, banul ca maladie, ca vierme lăuntric, constitutiv, esenţial raţiunii lor intime („Guvernul-cioclu”)
Scriitorul îi ia la ferecat pe toţi politicienii aflaţi la vârf (Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea), care au făcut din România propria lor feudă, care ne-au condus după bunul plac, cu rapacitate şi ne-au adus într-o stare de sărăcie extremă. Elena Udrea a devenit, din acest punct de vedere, un etalon prin identificarea cu lumina Învierii: Aşadar, ce dovezi are recitatorul de la şedinţa PDL, care a declarat-o pe Elena Udrea egala lui Hristos? Niciuna, desigur, doar dorinţa de a fi pe placul „dumnezeului” de la Cotroceni, întrupat vremelnic în persoana lui Traian Băsescu (<
România este privită sine ira et studio, cu bisturiul în mână, de la afacerile cu arme, la droguri şi prostituţie. Aflăm că, în 2007, s-au exportat arme în valoare de 17 milioane de euro şi că drogurile columbiene sunt păzite cu aceste arme româneşti. Cât despre afaceri precum cea numită „Regina,” cu deconspirarea unui capo del tutti capi, ele primesc o valoare simbolică şi devin pentru noi un modus vivendi, fapt care-l determină pe scriitor să concluzioneze: Regina suntem NOI! Noi suntem Reţeaua. Din păcate! ( „Regina” )
Constatarea scriitorului este că societatea românească se află într-o stare de „metastază socială şi morală”, cum nu a fost nici în perioada ceauşistă, căci fantoma lui Ceauşescu şi a securităţii încă ne domină. Şi, mai cu seamă, după Revoluţie, la noi, parcă s-a deschis cutia Pandorei şi au ieşit la iveală toate relele: hoţia, goana după îmbogăţirea rapidă, fariseismul politic şi religios şi călcarea în picioare a celor mai elementare principii morale: 2011 a început sub semnul eclipsei totale, atât naturale de soare, cât şi guvernamentale. Singurul lucru care mai străluceşte pe cerul României este speranţa în Dumnezeu, în pronia cerească, însă şi în această privinţă trebuie să fim atenţi că prea s-au dedat mulţi slujitori ai bisericii la fapte necreştineşti, iar mai marii bisericii ţin trena mai marilor politicii locale sau centrale, după caz... („Eclipsa de guvern”)
Se vorbeşte despre preacurvie, despre omul politic care se ascunde sub masca binefăcătorului, al naşului modern, care călăreşte toate doamnele ca şi cum ar fi urmaşul lui Ginghis-han, vestita căpetenie mongolă care a cucerit lumea.
Cert este că, într-un timp relativ scurt, România a devenit o ţară de second hand, cu o datorie de peste 86 de milioane de euro (cam 4000 de euro pentru fiecare locuitor), ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi, românii, ar trebui să muncească 16 ani fără a cheltuieli nimic pentru a putea returna această datorie. Scriitorul face o radiografie obiectivă a acestei societăţi româneşti în care noi am devenit robii FMI: Regimul Băsescu, cu un guvern Boc aservit Preşedintelui, şi cu Preşedintele aservit total finanţelor mondiale, nu mai pot repara nimic. Parte mai tristă este că suntem, ca naţiune, atât de adânc băgată în rahatul datoriilor externe încât, orice guvernare ar veni, cu greu va putea redresa corabia eşuată şi pe mai mult de jumătate scufundată („Stăpânii second hand ai lumii”)
Guvernarea portocalie ne-a adus în pragul disperării prin tăieri de salarii şi de pensii şi prin tot felul de afaceri oneroase prin care banii statului s-au scurs în buzunarele celor aflaţi la putere. Într-o asemenea societate este strictă nevoie de repere morale, ale demnităţii, aşa cum a fost învăţătoarea Cristina Anghel, cea care a făcut o grevă a foamei întinsă pe mai multe zeci de zile, sau Adrian Sobaru, inginerul de la departamentul tehnic al TVR, cel care s-a aruncat de la unul din balcoanele Camerei Deputaţilor, în semn de protest. Sunt doar câteva elemente care au contribuit la redarea acestei demnităţi şi lor li se adaugă fenomenul cunoscut sub numele de „Piaţa Universităţii”.Concluzia este că România trebuie să se trezească, să se deştepte, aşa cum se menţionează şi în Imnul nostru: „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”. Scriitorul foloseşte în acest context o denumire cu iz arhaic, numită trevzie, care ar trebui să fie un fel de renaştere din propria-ne cenuşă precum cea a pasării Phoenix.
Mărturisesc că această carte m-a captivat şi am citit-o cu mult interes, aproape cu sufletul la gură, cum se zice, tocmai pentru că este profund ancorată în realităţile pe care aproape toţi le cunoaştem şi le-am trăit. Şi totuşi, pentru că erau realităţi aproape cunoscute, aş fi putut pur şi simplu s-o frunzăresc. N-am făcut-o pentru că m-a atras altceva, dincolo de aceste lucruri evocate, pe care parţial le cunoşteam şi noi.
Acest lucru a fost limbajul aparte, cu tonalitatea lui pamfletară, desele interogaţii şi interpelări care fac din profesorul Dan Şalapa un stăpân abil al mijloacelor lingvistice cele mai variate, de la citatul din „Biblie”(p 57-Geneza,III,19) şi până la parafraza cu aspect şocant: jeffreyfranksmania băsăsciano-boculistă. Tonalitatea este când jucăuşă cu aspect de calambur (hocus-bocus preparatus), când vituperantă şi devastatoare amintind de Scrisorile eminesciene. Nu întâmplător scriitorul apelează, atunci când vorbeşte despre corupţie, la modelul eminescian: Eradicarea corupţiei şi a hoţiei rămâne, aşadar, o teorie. Cel puţin deocamdată, în România. problema este menţinerea delicvenţei financiare, a delictului de mită şi a furtului calificat, sub control. Să ne amintim că Vlad Ţepeş, conform legendei, a încercat să stârpească fenomenul din Ţara Românească prin soluţii radicale, cel mai cumplit fiind cel al trasului în ţeapă, dar hoţia nu a dispărut! („Regina”)
Scriitorul trece uşor de la simpla expresie populară parafrazată (”Statul moare, iar guvernul se piaptănă”) la expresia de origine latină (modus vivendi,sine qua non etc), de la definirea cuvântului din limba de origine (moţiune) şi până la jocul subtil de cuvinte (emoţiune de cenzură). Stăpân pe mijloacele de expresie, el ştie să incite, să farmece, să ironizeze sau să desfiinţeze, pur şi simplu, prin cuvânt, ceea ce nu suportă, astfel până şi substantivul propriu devine comun, sugerând perpetuarea la nesfârşit a corupţiei: nicolaiciciucii, haisamii, mariilevlas.
Antidemocratica, cu titlul ei scris ostentativ pe copertă în cele trei culori ale drapelului românesc, sugerând ideea unei societăţi ostile demos-ului antic, este o carte captivantă, care se citeşte ca şi cum ai sorbi o băutură amară şi, totuşi, revigorantă şi necesară. Căci numai cunoscând răul înveţi să te mobilizezi şi să lupţi cu toate forţele împotriva lui, ca nimic din ceea ce s-a petrecut, să nu se mai repete.
Cornel Boteanu
O carte in
