Două de Sărbători
Aina Daina
Din neuitarea aceea atribuită de Cei Bătrâni de zile, Vechi inimii, revine gândul că suntem autoreactivi, că devenitori suntem… Și acest fulger mental,…această stare, extaz cumva noietic- poietic?, revelatoriu, aparent fără explicație logică: EXIST!
Textul are ochiul compus, al Primordei.
Starea ...o re-denumim stare Seraphimică...Ori poate Cheruvimică? Din Gemelaria. Sieși se roage omul! Stare de interior în extramurros.
Eugenomul
Gloriole nirvanice suie-n vis lauda Limbii Române. Harnic, Harul se dăruie Sieși.
Cuvântul poezic, în roiuri, ca albinele și fluturii, levitează asupra noastră, polenuri și feromoni, se alege nectarul și jarul-pojarul...
în Melosul și roua grădinilor aedenice, prin care odinioară, alergau și EI desculți, învățîndu-l pe Om să iubească. Prin duh/văzut/ văzduhul așteptînd ninsorile..., Transubstanța se ameliorează. Mimesis noiesis-poiesis.
Transfigurările jubilează polisemantic, orhideic. În interiortul sferic al ninsorii, în hologramatikon.
Necum de Nevermore, o, Loreley!
Sieși se roage omul!
Gloriole nirvanice suie-n vis lauda Limbii Române.
