Cum e femeia, Doamne, nu este doar a mea,
Îmi dă ea doar o pace, ascunsă într-o stea,
Credinţa în iubire ne bizuie mereu,
Eu mă întorc la tine şi nu îmi este greu.
Şi, Doamne, eu mai lepăd credinţele cereşti,
În noapte poţi iubita, de vrei, să o priveşti,
Pe amândoi, femeia ne face împăcaţi,
Că moartea Ta prin mine ajunge să fim fraţi.
Sărut singurătatea, de parcă mai sunt viu,
De parcă sunt de toate cu mine în pustiu,
Am viaţă de la Tine, o pot crede şi dar,
Dar fiecare zâmbet, îmi este şi amar.