Se lasă soarele-n chindie,
La terasă-i lume multă...
Bătrânii servesc o bere
Cu luleaua-n colț de gură...
Tinerii în dos, la... umbră,
Se-ncolăcesc de... plăcere.
Din vânt călduț o adiere
Împresoară cafeneaua;
Clienți, mulți, nedumeriți
De vremea ce va să vină,
Cred în astrul – Lună plină,
Că... puțini sunt fericiți.
Stau la sfadă în uliță
Babele, că nu au somn,
Lăudându-și rodul muncii
Dintr-o toamnă prea bogată,
Care tuturor se-arată
La-nchinarea Sfintei Cruci.
Vremea-i de făcut bilanțul:
Anul e la senectute,
Tot românu-i mulțumit
De sudoarea de-astă vară,
Iar aici, în fapt de seară,
Vrea să fie... omenit.
Cu Ediția de seară
Apare pe scări un țânc;
E târziu și... este toamnă;
Dar mai toți fiind aburiți
Din chimir scot doi arginți
Și... citesc, să nu adoarmă.
I-a domolit băutura
Mai aoleu decât munca -
Răsplata plăcerii lor!
Sărbătoare-i La terasă
Cu licoare tămâioasă
De Cârstovul viilor.